x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Draga de Draga, draga românilor

0
Autor: Florin Condurateanu 07 Mai 2018 - 08:17
Draga de Draga, draga românilor


“De la debut până când jucam la Naţional ca pensionară am avut în ziua spectacolului, încă de dimineaţă, emoţii. Nu mâncam, nu beam apă, nimeni nu vorbea cu mine ştiind că nu sunt atentă. Mă cuprindea total rolul. Trebuia să simt eu în piept fiorul sufletesc al personajului”, povestea Draga Olteanu, o culme a scenei şi ecranului nostru. Pe Draga Olteanu nu doar o aplaudai, te cucerea, o îndrăgeai, îţi devenea un fel de rudă. Draga, rudă cu toţi românii. Orice personaj crea Draga căpăta o amprentă românească, de neşters. Draga sădea ADN-ul românesc în fiecare replică, în fiecare trăire, în fiecare ispravă. Nu pot concepe românii o altă Coană Chiriţă decât cea interpretată de Draga, ea e tipul de furtună, de gălăgie, de trufie caraghioasă, “iacătă-s isprăvniceasă”. În gura nimănui nu sună atât de moldoveneşte “furculision, Guliţă” ca în rostirea Dragăi.  Gaiţa şefă din piesa “Gaiţele” nu putea fi decât Draga Olteanu, dând ordine de la colacii de parastas, până la iubiri şi moşteniri: “Ţato, dă-mi nişte picături de valeriană că mi se zbate inima!”. Muierea aprigă şi entuziastă din fruntea organizaţiei de femei, care făcea instrucţie în primul rând cu bărbatul ei, şeful CAP-ului, Todiraş nu putea avea decât glasul şi agitaţia Dragăi Olteanu în “Toamna bobocilor”. De câte ori i te adresai, excelenta artistă te corecta dacă nu adăugai şi numele soţului, medicul Matei. Îţi cerea să-i spui Draga Olteanu -Matei. I-a fost tovarăş de viaţă, mereu alături şi la spectacole, şi în spectacolul vieţii. Talentul actoriei l-a avut Draga Olteanu-Matei tot timpul în prea plin, dar ca toţi oamenii complecşi, a simţit talent şi în condei. A scris scenariul pentru un film după bijuteria lui Sadoveanu “Dumbrava minunată”, dar tot Draga a desenat şi secvenţe cu Lizuca. Teribilul scriitor, boierul Mihai se ridicase la cer, iar Draga s-a supus probei dificile a prezentării scenariului şi graficii cu semnătura sa în faţa familiei Sadoveanu, pe fotoliul de onoare stând Doamna Profira Sadoveanu, soţia. A prezentat proiectul filmului în tălmăcirea scriitoricească a ei cu suflet şi elocinţă, aşa că Draga a fost sunată a doua zi de doamna Profira Sadoveanu pentru a o felicita. Draga noastră Draga, eşti o preţioasă bogăţie din lada de zestre a neamului românesc. Sănătate, învinge necazurile şi să ne trăieşti!


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de