x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dragă Emma

0
Autor: Adriana Oprea-Popescu 27 Sep 2011 - 21:00

Iti scriu din tara in care tatal tau a absolvit scoala generala, la clasa specializata de gimnastica de performanta. Regret sincer ca el nu e astazi alaturi de tine, zi de zi, sa te vada cum cresti si cum inveti. Din pacate, si pentru tine, si pentru noi, meseria tatalui tau este sa se preocupe de modul in care invata milioane de copii din Romania. Dar, desigur, stii deja asta.

Pentru ca una din impor­tan­tele lui surse de inspiratie esti tu, Emma. Tati n-are ca model amintiri­le lui despre scoala, carnetul plin cu note de 10, nu cu 'Fb'-uri, coronita de premiant la care visau toti copiii, ta­be­rele gratuite cu care erau recompensati olimpicii. Sfantul catalog, in care erau consemnate si notele, dar si absentele. Tatal tau copiaza doar ce ti se intampla tie, Emma. Cat reusesti sa-i povestesti... Ti-a vazut caracterizarea facuta de doamna invatatoare din München, a introdus si el 'foaia de parcurs' pentru fiecare elev din Romania. Aici, Emma, foaie de parcurs au doar autobuzele. O munca in plus pentru cadrele didactice, care se va dovedi si inutila, atata vreme cat scolile din Romania nu au psihologi si nici alti angajati pregatiti sa evalueze corect aceste caracterizari.

A aflat tati ca in Germania vacanta de vara tine doar 6 saptamani, a inceput sa mute inceputul anului scolar spre august, iar sfarsitul scolii – spre iulie. Desigur, tati a uitat cat de greu ii era sa se concentreze la ore si la teme, o data cu venirea verii... A aflat ca voi, in Germania, fa­ceti si activitati extrascolare, le-a dat o saptamana de 'extra-scolara' si copiilor din Romania! Ce vor face ei atunci? Si cu ce bani? Nu tati isi ba­te capul, ci cadrele didactice si parintii. Nu stiu daca acolo copiii au cartele de acces in scoli. Aici vor avea (cum iti spuneam, tati a uitat ca exista catalogul), si asta, desigur, le va spori copiilor dragul de scoala, la nivelul iubirii pe care detinutii o au pentru puscarie.

Si, cum unde exista pontaj trebuie sa fie si sedinte dese, tot tati a introdus obligativitatea sedintelor lunare cu parintii (apropo, el la cate sedinte de-ale tale a fost?). Nu stiu daca in Germania copiii sunt pusi sa citeasca etichete, reclame, tabele sau harti. La noi vor citi, pentru ca tatal tau considera ca numai astfel ei vor deveni mai destepti si mai pregatiti pentru viata. Ti-am scris, Emma, pentru a te ruga sa-i povestesti tatalui tau, atunci cand va vedeti, si alte lucruri interesante despre scoala la care inveti. Ar fi bine ca el sa stie, de pilda, ca in clasa I n-ati rezolvat ecuatii la matematica, asa cum fac elevii din Romania, ci doar ati socotit pana la 20. Ca ati avut ore in care invatati sa gatiti, ca ati desenat mult si ati facut sport.

Ca in clasa a II-a nu faceati sisteme de trei ecuatii cu trei necunoscute, nu carati ghiozdane de 10 kg si n-aveati teme care va omorau cate 2-3 ore pe zi. Ca-n liceele din Germania nu se face nici fizica, nici matematica si nici macar chimie la nivel de facultate de profil. Ca scoala din Germania e adaptata profilului, nevoilor si potentialului fiecarui elev, si nu e croita dupa modelul romanesc post-decembrist: 'toti o apa si-un pamant de flori'. Ca acolo exista cantine in scoli, nu doar un corn uscat si-un lapte expirat. Ca alocatia de stat pentru un copil este de 184 de euro lunar (conform logicii guvernului din care tati face parte, o familie cu doi copii chiabureste numai din alocatii) si ca mersul la scoala nu e povara pentru un copil cu un parinte somer.

Ca invatamantul trebuie sa stimuleze inteligenta si creativitatea unui copil, nu capacitatea lui de stocare a informatiilor si anduranta. Ca scoala n-ar trebui sa te puna sa memorezi cartea de telefon, de pilda, ci sa te invete cum sa gasesti in ea informatiile de care ai nevoie. Vorbeste-i despre toate astea, ex­plica-i de ce iubesti tu scoala. Si nici prin gand sa nu-ti treaca, Emma, sa te muti aici. Sa inveti intr-o scoala din Romania! Ar insemna sa devii cobaiul propriului tata. Si nici macar el nu-si doreste asta. Stie de ce, are in lucru acum un experiment greu, in care pune pe scoala acid in loc de baza. Ramanem in laborator noi si milioanele de elevi romani.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de