x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dragă Stolo,

0
Autor: Marius Tucă 11 Dec 2008 - 00:00

JURNAL DE ROMÂNIA



Încă din primele rînduri vreau să spun că sînt bine, ameţit de succesul în alegeri, ceea ce îţi doresc şi ţie, ţii minte începuturile noastre care se pierd în negura epocii de tristă amintire, eu făceam banii peste mări şi ţări, iar tu, ca un contabil cuminte, îi numărai din doi în doi, acasă la lumină şi la cursul zilei, iar mai tîrziu, amîndoi, ca două sticle cu mesaj, am fost aruncaţi în valurile tranziţiei, găsiţi şi scoşi la mal de binefăcătorul nostru, cel care a fost pe rînd Bunicuţa, Nea Nelu, iar mai tîrziu Bătrînul Edec, ţii minte, dragă Stolo, cum sîngele nostru s-a risipit prin partide şi guverne, de la stînga la dreapta, de sus în jos şi înapoi, ce vremuri frumoase, dar şi de căcat, să n-aibă parte Nutzi de Secretariatul General al Guvernului dacă te mint, dar uneori mă cuprinde o nostalgie pînă la lacrima lui Ovidiu, unde sînt timpurile acelea în care Petre Roman şi Mona Muscă erau şi mamă, şi tată, ţii minte, dragă Stolo, cum m-a podidit plînsul, altfel riscam să mă podidească rîsul, rîsul-plînsul e pentru intelectuali, nu pentru noi doi, ţii minte cum mă zguduiam de plîns, iar tu nu înţelegeai de ce şi te gîndeai mai degrabă la internat decît la candidatură, intrasem în panică, sincer să-ţi spun, Adrian Năstase urma să mă salte şi să mă umfle, şi atunci, disperat, scund şi primar-general m-am aruncat în luptă, n-aveam ce să pierd, ceea ce nu înseamnă că mi-a fost uşor, dar, oricum, dragă Stolo, a venit ziua în care să-ţi spun mulţumesc, poftim scaunul de premier, nu e mult, dar nu e nici puţin, nu pleca urechea la cei care spun că ai fi marionetă, îţi aduci aminte de zilele petrecute la Cotroceni, cînd ai învăţat pe dinafară aleile, piatră cu piatră, boscheţii, frunză cu frunză, cucuveaua, pană cu pană, aşteptând să te chem, să te primesc, ai avut nervii tari, dragă Stolo, Pleşu, Săftoiu şi mulţi alţii n-au rezistat stresului de a sta pe la uşa mea, una peste alta, că tot veni vorba de nervi, am să ţi-o trimit pe Nutzi în Guvern întru amintirea vremurilor petrecute de toţi trei împreună, dar separat la Cotroceni, nu-i băga în seamă pe cei care îţi spun că am să conduc prin tine Guvernul, doar mă ştii, cînd ţi-am spus eu ultima dată să faci ceva şi tu n-ai făcut?, e adevărat, n-am vrut să te iau în avion cînd să plecăm în America, nu-ţi găseam rostul şi, ca să fiu sincer pînă la capăt, numai cînd te vedeam şi-mi tremura mîna, nu ştiu de ce, nu-mi pot explica nici acum, important e că ai prins trenul ăsta, dragă Stolo, oamenii mei vor fi şi oamenii tăi în guvernul girat de tine, vino să mai plîng o dată pe umărul tău, de data asta de fericire, dragă Stolo, al tău, dintotdeauna, Traian Băsescu...
Citeşte mai multe despre:   editorial,   dragă,   stolo

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de