Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este clar: norocul nu surâde celui care îl caută. Adică, mie. De ani de zile , între Valentine's day şi Dragobete - adică în chiar vîrful perioadei oficial recunoscute de căutări matrimoniale (la om şi la alte dobitoace) - mă aflu şi eu în preumblări febrile, cu aparatul foto pregătit spre a surprinde, absolut indiscret, asemenea unui paparazzi, scene din iatacurile geroase ale vulpilor.
Recunosc: am văzut vulpoi trist, singuratic, am întâlnit vulpe nemângâiată, proaspăt părăsită, ba chiar mi-a fost dat să asist la o joacă straşnică a îndrăgostiţilor printre nămeţi, dincolo de distanţa la care teleobiectivul de 420 mm şi-ar fi făcut treaba.
Cum să nu mă oftic, aşadar, când prietenul şi tizul meu Nicuşor Radu, îmi scrie că , din şosea, adică din maşină, a fotografiat o pereche de vulpi legate pe viaţă ( deocamdată). Culmea este că , repet, deşi bun prieten, nu înţelege că acelea sunt de fapt "vulpile mele". Şi că , doar întâmplarea a făcut să fie el cel care a declanşat aparatul. Asta este.Viaţa e dură!
