Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dumitru Dragomir hărniceşte de zor la discursurile lui savante despre fotbal. Una dintre temele predilecte ale gradatului de la ligă este, în ultima perioadă, arbitrajul. Şi toate spunerile lui Corleone privitoare la cum şi de ce mişcă „fluieraşii" într-un anume fel se proptesc în frânarul care a ajuns şef la CCA, pe numele său de linior Vasile Avram.
Dragomir foloseşte orice prilej pentru a convinge poporul că Vasile Avram este tuşier de omenie, că este soluţia cea mai potrivită pentru şefia arbitrajului. Dar cine va crede că Dragomir face risipă de sinceritate, cine va crede că Dragomir dă cumva chiar şi două parale pe competenţa lui Vasile Avram se înşală amarnic. La preşedintele ligii funcţionează reflexul pavlovian al ciolanului. Omul nostru l-a simţit pe Vasile Avram băiat de bună înţelegere, cooperatist de omenie, de caracter şi mare discreţie. Iar cu o aşa sculă de şef nu poţi decât să conlucrezi în fabricarea unor favoruri. Favoruri negociabile la preţ bun în fotbalul nostru cel uns ca mâneca de la haină. åsta şi doar ăsta e şpilul aparentei prietenii dintre corleonarul ligii şi reprezentantul băieţilor cu ochi albaştri în arbitraj.
Dragomir şi Vasile Avram au fost doi într-o teacă atunci când au decis plata din mână a „fluieraşilor" şi a celorlalţi delegaţi la joc. Asta, aşa ca gest. Vorba reclamei. N-am să cred că cei doi s-au gândit că astfel teancul de cash poate deveni mai gros decât prevede contabilitatea DNA. Nu! Dar când iei banii din palmă afli şi tu cine te plăteşte. Iar dacă oameni suntem, cu bună simţire şi oarece recunoştinţă mai zicem, aşa din fluier, şi câte un „săru' mâna" către cel care-a dat. Apoi, Dragomir, mare boier, mare caracter, nu l-a lăsat niciodată pe Vasile Avram singur la ananghie. A pedalat mereu lână şeful CCA atunci când presa sau oamenii din fotbal au tăbărât pe nereuşiţii din subordinea tuşierului de tristă amintire. Zicea Dumitru Dragomir vorbe despre corectitudine, despre greşeli omeneşti, despre inexistenţa vreunei tendinţe şi despre faptul că nici prin alte părţi „fluieraşii" nu sunt mai de Doamne-ajută. Zicea chiar dacă minţea. Zicea din prietenie, c-aşa se cade între părtaşi. Să fie primit!
După ultimul meci al ultimei etape, Dumitru Dragomir nu şi-a mai uscat însă batista pe ţambal. A ales mânia proletară şi a zis urât rău de tot despre Sebastian Colţescu. Că e dus cu capul, că i s-a stins lampa. E drept că olteanul s-a făcut de băcănie într-un mare fel. Fotbaliştii de la Steaua şi Victoria Brăneşti au jucat un meci întreg pentru a înscrie un singur gol. Colţescu le-a dat clasă cramponaţilor. A mai marcat el, de unul singur, încă două goluri. Şi, ca să dovedească faptul că nu trăieşte sub persecuţia vreunei orientări, a marcat în ambele porţi. L-a înfrânt şi pe Tătăruşanu, l-a înfrânt şi pe Cernea.
Băiat, Colţescu ăsta. Dar mai băiat Vasile Avram. Aşa pare să gândească Dragomir, cel care l-a pus la zid pe Colţescu, dar încearcă să îl scoată pe Avram: „Îl cred pe Vasile Avram. A venit pe un teren alunecos. Nu are arbitri de valoare". De fapt, Dragomir l-a dat în vileag pe Avram. Fostul tuşier crede că „fluieraşii" din subordine nu au valoare. Dacă ar vorbi doar ca tată, n-ar greşi. Altfel zbârceşte rău de tot. Pentru că cea mai pregnantă lipsă de valoare îl recomandă tocmai pe preşedintele CCA.
