x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dragomir şi Răzvan Lucescu se dedică ridicolului

0
Autor: Dan Dumitrescu 06 Mar 2012 - 21:00

Rezultatele primei etape a sezonului au fost extrase dintr-o chinuiala exemplara a fotbalului. Asadar, nici un demers al intersezonului, la nici o echipa, nu a fost de natura sa tulbure asezata monotonie a mediocritatii. Sperantele optimistilor incurabili au fost din nou puse pe butuci. Obisnuintele paguboase ale campionatului au o vigoare impresionanta, nu se lasa nicicum ofilite de adierile bunelor intentii.

Luni, cand s-au jucat ultimele doua meciuri ale rundei inaugurale, am avut dovada cea mai convin­ga­toare a faptului ca intamplarea domina logica in competitia noastra interna. Iar intr-un fotbal in care voia intamplarii este suverana, intr-un campionat in care orice tentativa de asezare logica esueaza lamentabil, despre valoare nici nu poate fi vorba.

Concordia Chiajna n-a cheltuit cine stie ce inventii strategice pentru a se impune in fata galatenilor. Condamnatii la retrogradare chiar au parut ca s-au incaltat cuminte pentru meciul cu Otelul. Remarcabil a fost doar efortul cheltuit de campioni pentru a fi penibili, efortul cheltuit de campioni pentru a se mentine sub adversar. Dincolo, la Piatra-Neamt, studentii Sportului au sfidat cu tupeu o geografie a fotbalului asezata convingator in timp. Or, un asemenea afront te pune pe ganduri. Daca nici cooperativa nu mai este ce-a fost odata, atunci ne-am dus dracului. N-avem decat sa pariem pe marula, fiindca pana si in structura orice logica e nula.

E clar. Fotbalul nu se mai joaca. Fotbalul a devenit o joaca. O joaca pe care impostorii o confisca tot mai pe fata si doar in interes propriu. Pu­blicului larg ii ramane doar spectacolul public pe care corifeii fotbalului il ofera cu mare nesimtire. Doua declaratii care fac in aceste zile cariera in media depasesc chiar si cele mai indraznete asteptari. Una, nici nu se putea altfel, apartine domnului Dumitru Dragomir. Cealalta, chiar si mai socanta daca avem in vedere pretentiile culturale ale personajului, apartine lui Razvan Lucescu.

Dumitru Dragomir, individ de recunoscuta patologie a fotbalului, traverseaza o perioada a contestarii vehemente. Dar nu se retrage in banca lui. Dimpotriva. Incearca sa contraatace in stilu-i caracteristic. Si zice ca, desi se gandise la retragere, accepta sacrificiul de a mai candida la un mandat pentru sefia LPF. Chestia cu retragerea, se stie, nu-i decat o minciuna. Interesant este asa-zisul pretext al razgandirii: 'Lumea ma iubeste, imi cere autografe'. Ei bine, Dragomir vrea sa para ca va candida la un nou mandat pentru a nu trada aceasta iubire imensa, sincera si tumultuoasa. Periculos joc. A mai fost unul care se amagea cu scorniceli despre dragostea nemarginita a maselor. Si eu nu-i doresc lui Mitica finalul predecesorului. Eu il vreau frumos, sanatos, fericit multi ani si implinit in familia sa. In familia sa si departe de fotbal.

Razvan Lucescu a declarat ime­diat dupa meciul cu U Cluj ca a fost foarte multumit de evolutia Rapidului. O evolutie, zicea el, de exceptie. Am crezut ca poate fi vorba doar despre imbarbatarea jucatorilor sai sau ca derapeaza putin sub impulus emotional. Dar Razvan a revenit chiar si dupa urinarea de dimineata. Si a mai afirmat ca Rapidul ar fi trebuit sa beneficieze de vreo patru penaly-uri. Doua clare si doua cu semne de intrebare. Cand contabilizezi, ca meserias cu pretentii culturale totusi, chiar si semnele de intrebare e grav.

Nu cumva tramvaiul cel dus­manos a cam inceput sa se propteasca si in arborele genealogic. Hai sa mai schimbam pampersii. Ca nici astia nu rezista la infinit cu asemenea filosofii ezoterice.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de