Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
JURNAL DE CINEFIL
Săptămăna aceasta ştirile de la ora 19:00 au luat ceva din "atmosfera" celor de la ora 17:00. Ba chiar şi talk show-urile au prins gust pentru incest şi s-au dat in spectacol folosind cuvinte grele. Totul din cauza a doi fraţi (după mamă) care s-au căsătorit şi au făcut un copil, undeva intr-un sat de pe lăngă Iaşi. Experienţa din aceste zile a arătat insă că televiziunile nu sunt pregătite să discute despre o astfel de situaţie altfel decăt la nivelul ştirilor de la ora 17:00.
JURNAL DE CINEFIL
Săptămăna aceasta ştirile de la ora 19:00 au luat ceva din "atmosfera" celor de la ora 17:00. Ba chiar şi talk show-urile au prins gust pentru incest şi s-au dat in spectacol folosind cuvinte grele. Totul din cauza a doi fraţi (după mamă) care s-au căsătorit şi au făcut un copil, undeva intr-un sat de pe lăngă Iaşi. Experienţa din aceste zile a arătat insă că televiziunile nu sunt pregătite să discute despre o astfel de situaţie altfel decăt la nivelul ştirilor de la ora 17:00.
Sigur că in acest caz vorbim de doi oameni care nu au foarte multă educaţie, dar dacă spunem despre ei că sunt "cei mai proşti, cei mai needucaţi şi cei mai răi" de pe lumea asta nu rezolvăm nimic. Nu facem decăt să dezvoltăm in mintea celorlalţi, a telespectatorilor, o oarecare ură care n-o să ducă niciodată la vreo toleranţă de orice fel. Nu spun că ceea ce au făcut aceşti tineri e ceva corect-bun-demn de urmat, spun insă că acest caz trebuia abordat altfel dacă vrem să trăim intr-o ţară in care ura şi pusul la colţ să nu fie o stare de fapt zilnică. Nici una dintre televiziunile care au relatat cazul nu a făcut o căt de mică referire la ceea ce, in termeni ştiinţifici, se cheamă atracţie sexuală genetică. Psihologii spun că aceasta se manifestă mai ales in cazul fraţilor despărţiţi in cadrul familiei, care se intălnesc pentru prima dată la maturitate, atracţie foarte des intălnită la copiii care au fost daţi spre adopţie in familii diferite. Explicaţia pare logică dacă ne găndim că oamenii caută pe cineva cu care să impartă aceleaşi interese. In plus, există dovezi ştiinţifice că simţim că putem avea (mai multă) incredere in oamenii care ne seamănă ca infăţişare.
Cinematografia, ba chiar şi literatura, se arată mai tolerante in a explica fenomenul.
In "Star Wars", cănd Luke Skywalker o intălneşte pe Prinţesa Leia, la maturitate, fără să ştie că fac parte din aceeaşi familie, acesta dezvoltă o pasiune pentru ea. In episodul numărul cinci, cei doi impart chiar un sărut, pentru ca puţin mai tărziu să afle că sunt rude.
In "Back to the Future", filmul lui Robert Zemeckis, personajul principal se intoarce in timp la vremea in care mama sa era adolescentă, iar aceasta se simte atrasă de el. Există chiar o secvenţă in care cei doi se sărută, iar "mama" spune că ii pare că şi-a sărutat fratele.
Şi Homer din celebrul serial animat "The Simpsons" are o asemenea experienţă cănd işi intălneşte sora vitregă, Abbie, in ciuda faptului (sau poate tocmai de aceea) că este o variantă feminină a sa.
In literatură exemplele sunt şi mai numeroase, de la "Ada sau ardoarea", romanul lui Nabokov, trecănd prin Thomas Mann şi ajungănd la mai recent lansatul "Midllesex" a lui Jeffery Eugenides.
Imi imaginez că dacă cineva ar fi povestit aceste lucruri la televizor in talk show-urile "sofisticate" in care se dezbătea problema, telespectatorii nu i-ar mai fi văzut pe cei doi ca nişte mutanţi, ci doar ca pe nişte persoane neinformate.
Găndiţi-vă cum ii explicaţi mai eficient unui copil că greşeşte; il faceţi cel mai prost şi cel mai rău şi ii aplicaţi o corecţie sănătoasă ca să nu mai facă altă dată, fără să-i explicaţi nimic; sau ii daţi exemple de intămplări similare, de reacţii asemănătoare şi ii spuneţi consecinţele pe care le-au adus, lăsăndu-l pe el să inţeleagă că a greşit.
Din păcate, cei care fac ştiri nu par a fi nişte părinţi foarte buni, iar "copiii" pe care-i cresc televiziunile noastre poartă cu ei sechelele lipsei de informaţie.
Săptămăna aceasta ştirile de la ora 19:00 au luat ceva din "atmosfera" celor de la ora 17:00. Ba chiar şi talk show-urile au prins gust pentru incest şi s-au dat in spectacol folosind cuvinte grele. Totul din cauza a doi fraţi (după mamă) care s-au căsătorit şi au făcut un copil, undeva intr-un sat de pe lăngă Iaşi. Experienţa din aceste zile a arătat insă că televiziunile nu sunt pregătite să discute despre o astfel de situaţie altfel decăt la nivelul ştirilor de la ora 17:00.
Sigur că in acest caz vorbim de doi oameni care nu au foarte multă educaţie, dar dacă spunem despre ei că sunt "cei mai proşti, cei mai needucaţi şi cei mai răi" de pe lumea asta nu rezolvăm nimic. Nu facem decăt să dezvoltăm in mintea celorlalţi, a telespectatorilor, o oarecare ură care n-o să ducă niciodată la vreo toleranţă de orice fel. Nu spun că ceea ce au făcut aceşti tineri e ceva corect-bun-demn de urmat, spun insă că acest caz trebuia abordat altfel dacă vrem să trăim intr-o ţară in care ura şi pusul la colţ să nu fie o stare de fapt zilnică. Nici una dintre televiziunile care au relatat cazul nu a făcut o căt de mică referire la ceea ce, in termeni ştiinţifici, se cheamă atracţie sexuală genetică. Psihologii spun că aceasta se manifestă mai ales in cazul fraţilor despărţiţi in cadrul familiei, care se intălnesc pentru prima dată la maturitate, atracţie foarte des intălnită la copiii care au fost daţi spre adopţie in familii diferite. Explicaţia pare logică dacă ne găndim că oamenii caută pe cineva cu care să impartă aceleaşi interese. In plus, există dovezi ştiinţifice că simţim că putem avea (mai multă) incredere in oamenii care ne seamănă ca infăţişare.
Cinematografia, ba chiar şi literatura, se arată mai tolerante in a explica fenomenul.
In "Star Wars", cănd Luke Skywalker o intălneşte pe Prinţesa Leia, la maturitate, fără să ştie că fac parte din aceeaşi familie, acesta dezvoltă o pasiune pentru ea. In episodul numărul cinci, cei doi impart chiar un sărut, pentru ca puţin mai tărziu să afle că sunt rude.
In "Back to the Future", filmul lui Robert Zemeckis, personajul principal se intoarce in timp la vremea in care mama sa era adolescentă, iar aceasta se simte atrasă de el. Există chiar o secvenţă in care cei doi se sărută, iar "mama" spune că ii pare că şi-a sărutat fratele.
Şi Homer din celebrul serial animat "The Simpsons" are o asemenea experienţă cănd işi intălneşte sora vitregă, Abbie, in ciuda faptului (sau poate tocmai de aceea) că este o variantă feminină a sa.
In literatură exemplele sunt şi mai numeroase, de la "Ada sau ardoarea", romanul lui Nabokov, trecănd prin Thomas Mann şi ajungănd la mai recent lansatul "Midllesex" a lui Jeffery Eugenides.
Imi imaginez că dacă cineva ar fi povestit aceste lucruri la televizor in talk show-urile "sofisticate" in care se dezbătea problema, telespectatorii nu i-ar mai fi văzut pe cei doi ca nişte mutanţi, ci doar ca pe nişte persoane neinformate.
Găndiţi-vă cum ii explicaţi mai eficient unui copil că greşeşte; il faceţi cel mai prost şi cel mai rău şi ii aplicaţi o corecţie sănătoasă ca să nu mai facă altă dată, fără să-i explicaţi nimic; sau ii daţi exemple de intămplări similare, de reacţii asemănătoare şi ii spuneţi consecinţele pe care le-au adus, lăsăndu-l pe el să inţeleagă că a greşit.
Din păcate, cei care fac ştiri nu par a fi nişte părinţi foarte buni, iar "copiii" pe care-i cresc televiziunile noastre poartă cu ei sechelele lipsei de informaţie.
