x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dreptul, intre inapoiere si obscenitate

0
Autor: Ralu Filip 04 Dec 2006 - 00:00
Dreptul, intre inapoiere si obscenitate


"Dreptul este pentru institutiile politice ceea ce sunt oasele pentru corp", afirma juristul englez Sir Frederick Pollock intr-un discurs publicat in 1882.

"Dreptul este pentru institutiile politice ceea ce sunt oasele pentru corp", afirma juristul englez Sir Frederick Pollock intr-un discurs publicat in 1882.

2006, decembrie. Dupa ce a trecut prin mai multe dictaturi, ultima fiind cea comunista, Romania va deveni, peste cateva zile, membra a Uniunii Europene. Nici istoria, nici amintirea trecutului apropiat si nici macar viitorul european, care ne sta in fata, nu ne conving sa acordam dreptului, in general, drepturilor si libertatilor fundamentale, in special, atentia cuvenita. Foarte putini politicieni, analisti, ziaristi, filosofi si chiar juristi sunt preocupati de acest lucru. Doua posibile explicatii. Prima, constatarea lui Petre Pandrea, din 1945, ca "dreptul romanesc este disciplina cea mai inapoiata". Asa a fost inainte de instaurarea regimului comunist, iar situatia nu avea cum sa se schimbe in bine dupa. Din contra. A doua, tot o constatare, a tuturor sociologilor importanti, de la Gherea la D. Gusti, "cea mai mare revolutie in Romania ar fi aplicarea legilor".

Cu alte cuvinte, suntem o tara lipsita de cultura dreptului si, in consecinta, fara cultul legalitatii. Contributia noastra la dezvoltarea stiintei dreptului este zero. Cea mai buna dovada, nici astazi nu putem spune limpede care sunt filosofia si valorile dreptului romanesc. Aceste lucruri, fundamentale, nu pot fi suplinite cu transpuneri de directive europene sau cu invocarea "modelului European". Ori cu improvizatii care genereaza abuzuri. De pilda, Parlamentul, care a brevetat un nou izvor de drept, intelegerile liderilor de grup, inacceptabile intr-un sistem constitutional si democratic.

"De aceea acordam atat de multa importanta apararii drepturilor civile si drepturilor omului. Oricine este lipsit de aceste drepturi inceteaza de a fi un om liber si devine victima arbitrariului puterii", Sandro Pertini, fost presedinte al Italiei, despre rolul Conventiei europene a drepturilor omului.

Ne lipseste si cultura drepturilor omului. Ne aducem aminte de ele doar atunci cand vrem sa justificam incalcarea drepturilor celorlalti. Desi ne place sa invocam pana la exces articolul 16 din Constitutie, toti cetatenii sunt egali in fata legii, in viata cea de toate zilele nu suntem dispusi sa acceptam aceasta egalitate. Iata de ce, in unele situatii, dreptul la petitionare atrage executia publica. Mai ales in acele situatii in care este contestata "domnia majoritatii", oricare ar fi aceasta. In alte cazuri, libertatea de exprimare devine "obraznicie" sau "sfidare" si trebuie pedepsita cu "puscaria" sau cu izgonirea din tara. Cine cere autonomie teritoriala nu este infractor, pentru ca nu exista infractiunea de opinie. Iar a cere nu inseamna automat ca si primesti.

Peste cateva zile, Romania va fi membra a Uniunii Europene. Va intra, deci, intr-o familie in care drepturile si libertatile fundamentale constituie valori definitorii si in acelasi timp esentiale. In acest context este socant sa constati ca in majoritatea cursurilor si studiilor de drept din Romania, cu precadere cele privind dreptul penal, bibliografia trimite la gandirea juridica a anilor 1960-1980. Sau ca dreptul la aparare ocupa un loc secundar in cartile dedicate dreptului procesual penal, drepturile prioritare fiind cele de ancheta ale procurorilor. Este uimitor sa vezi cum infractiuni precum mita, tradarea si spionajul, care aparau "valorile" regimului comunist, apara, in formulari neschimbate, valorile regimului capitalist. Sau sa asisti la atacuri oficiale impotriva respectarii procedurilor, declarate, cu obscenitate, drept piedica in calea actului de justitie!

Dreptul este si in prezent cea mai inapoiata disciplina din Romania. Peste cateva zile, Romania va fi membra a Uniunii Europene. Va intra, deci, intr-o familie in care drepturile si libertatile fundamentale constituie valori definitorii si in acelasi timp esentiale. In acest context este socant sa constati ca in majoritatea cursurilor si studiilor de drept din Romania, cu precadere cele privind dreptul penal, bibliografia trimite la gandirea juridica a anilor 1960-1980.
Peste cateva zile, Romania va fi membra a Uniunii Europene. Va intra, deci, intr-o familie in care drepturile si libertatile fundamentale constituie valori definitorii si in acelasi timp esentiale. In acest context este socant sa constati ca in majoritatea cursurilor si studiilor de drept din Romania, cu precadere cele privind dreptul penal, bibliografia trimite la gandirea juridica a anilor 1960-1980.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   romania,   dreptul

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de