Drepturile sentimentale

Intr-un film suedez, difuzat după miezul nopţii, două fete bătrăne ascund, in timpul războiului, un fugar polonez. Una din surori se indrăgosteşte de tănăr şi, ca să şi-l facă amant, merge la şantaj: ori in patul ei, ori pe măna poliţiei.

Unele canale dau noaptea tărziu filme artistice pline de adevăr uman şi cu accent regizoral. Ca şi cum ar exista o inţelegere internaţională ca, in afara orelor de mare audienţă, să primească şi minorităţile intelectuale căte ceva: un balet pe muzica lui Stravinski, căteva lieduri, un interviu cu Borges, un film de Fellini. Se ştie că minorităţile intelectuale n-au somn, că noaptea ele se intreabă incotro merge omenirea şi ce se intămplă cu mintea marelui public, dacă vede toată seara numai reclame la detergenţi şi sulimanuri. In toată lumea, există inşi in stare să stea treji pănă la patru dimineaţa, numai ca să-l vadă pe Karl Böhm dirijănd, intr-o inregistrare istorică, a 9-a de Beethoven.

La o primă evaluare, subiectul filmului suedez părea unul pentru ciudaţi, perverşi şi rafinaţi. Pe cine să intereseze frămăntările erotice ale unei femei de şaizeci şi cinci de ani, care nu se bucurase niciodată de atenţia unui bărbat? Răspunsul la intrebare pare să vină de la sine: pe toate femeile singure, trădate de trup, dar cu simţirea şi imaginaţia incă vii. Romanele şi filmele, referind la trăirile cele mai intime ale vărstei a treia, sunt puţine şi nu devin populare. O comedie amară a unui regizor de film rus despre relaţiile ce s-au stabilit in luna de concediu, a unor pensionari, intr-o staţiune climaterică, reuşea cu ani in urmă să facă credibile o seamă de situaţii incărcate de tandreţe şi şăgălnicie. Situaţii pe care le socotim un drept intărziat la vărstele medii. Ruşii erau mari meşteri in genul acesta de subiecte, iar in teatru au dat un repertoriu jucat in toată lumea. Filmele lor au devenit azi la fel de comerciale şi de stupide ca ale americanilor. Dramele subtile ale vărstei a treia ii mai interesează doar pe nemţi şi pe nordici.

Doar un nebun ar indrăzni să pomenească de drepturile sentimentale.

Ce ciudat sună formularea: drepturi sentimentale! Guvernul abia de găseşte bani pentru dreptul pensionarului de a nu muri de foame şi unii n-au altă treabă decăt să stărnească lumea cu teoria dreptului la afecţiune! Cătă dragoste poate să mai incapă intr-o inimă zbărcită, obosită şi indopată cu medicamente? Să fie la suedezi, dacă au bani de risipit pe filme despre femeile niciodată iubite de un bărbat. Noi, romănii, avem alte priorităţi. Geme Romănia de sexualitate, nimic nu merge, dar sexul, slavă Domnului, merge de duduie. Se scaldă ţara in sex, ca in intăia zi a facerii. Dar să fim rezonabili şi să-i lăsăm pe pensionari să lupte cu pensia. Iar dacă au melancolii, să se uite la filmele despre pensionarii nordici, care fac inconjurul lumii pe transatlantice, unde se simt din nou tineri şi plini de dorinţi.