x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Duhul marilor români dăinuie în casele lor

0
Autor: Florin Condurateanu 05 Iun 2020 - 08:36
Duhul marilor români dăinuie în casele lor


Strada Plantelor se află într-un cartier vechi, liniştit al Bucureştiului, pornind cam din preajma străzii Traian cu Foişorul de Foc şi „scurgându-se” spre strada Mântuleasa. Adesea, mă poartă paşii într-o plimbare tihnită de mângâiere a inimii, nu numai cu ciripitul vrăbiilor de pe gardurile bătrâne, nu numai cu adierea dezmierdătoare a zefirului ce animă iedera de pe casele de modă veche, dar sufletul simte o împărtăşanie tainică în visarea că mergi pe urma unor paşi de români gigantici.

Simt o aură, o muză nevăzută, o încurajare că neamul nostru a născut titani pe cerul omenirii, devin mai inspirat, mai dornic să fac ceva mai departe de tabele, statistici, funcţionărisme fără zbor. Pe la mijlocul străzii Plantelor se află o clădire stil vagon, ca pe vremuri, unde a funcţionat sanatoriul Şuţu, acolo unde s-a ridicat semeţ la cer, spre lumina Luceafărului, geniul-simbol de Românie Mihai Eminescu.

Prin curtea sanatoriului de boli mintale, unde a fost internat cu de-a sila, având săpată în osul frunţii sentinţa la moarte, se plimba agale Eminescu, până când un actor nebun l-a lovit în cap cu o piatră, dar nu mortal, urmând o săptămână nedesluşită până Conu Mihai s-a înălţat printre îngeri şi stele. L-au urât pe Eminescu mai-marii vremii, prea pleda zilnic în editorialul din Timpul pentru unirea Ardealului cu patria-mamă, prea-i şfichiuia pe nevolnicii setoşi de îmbogăţire, prea iubea cu versuri de geniu simţirea românească. L-au umplut de mercur, tratament zilnic împotriva sifilisului, pe care autopsia a concluzionat că nu-l avea Eminescu.

Am citit la televizor protocolul autopsiei și nicio urmă pe creier. Strada Plantelor, respirând şi azi suflarea lui Conu Mihai, nu putea să se îndrepte altundeva decât spre strada Mântuleasa, unde se află casa lui Mircea Eliade. Casele marilor români poartă în fiece părticică duhul excelenţelor neamului, pe care trebuie să le respirăm din când în când pentru a ne acorda tic-tacul inimii cu aceşti giganţi. Am simţit cămaşa tristeţii când s-a demolat vechiul hotel din zona Gării de Nord, unde s-au iubit Eminescu cu Veronica Micle. Nu se putea păstra măcar o fărâmă din locuinţa acestei iubiri cosmice?

Să ne amintim şi de casa lui Ion Dolănescu din preajma Pieţei Rosetti, atât de disputată între cei doi fii. Casa de pe strada Caimatei a aparţinut lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, iar la baza construirii ei au stat desenele făcute de mâna marelui scriitor şi avocat. Prin aerul încăperilor parcă auzi şi acum vocea-tunet a lui Ştefan Cel Sfânt din piesa „Apus de soare” scrisă de Delavrancea: „Moldova este a urmaşilor urmaşilor voştri”! În casa aceea au venit Caragiale, Enescu, a trimis scrisori Brâncuşi.

 


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de