x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Duminică pe lacul din cartier

0
Autor: Ion Cristoiu 13 Oct 2007 - 00:00

ROMĂNIA CA TELENOVELÃ
Sfănta zi de duminică se anunţă pe malurile lacului din cartier prin apariţia caprelor. Nu peste mult timp apar şi stăpănii lor, tărănd prin iarbă baierele izmenelor şi scărpinăndu-se de pureci pe pieptul păros. Duminica pe lacul din cartier are şi marele avantaj, necunoscut lacurilor in general, că poţi umbla numai in izmene, fără ca vecinii să te creadă un puturos fără pereche, care stă acasă, bea tutun şi se scarpină de pureci. Drept pentru care in urma lor se aţine căte un purcel dolofan, de care stăpănul e tare măndru.



ROMĂNIA CA TELENOVELÃ
Sfănta zi de duminică se anunţă pe malurile lacului din cartier prin apariţia caprelor. Nu peste mult timp apar şi stăpănii lor, tărănd prin iarbă baierele izmenelor şi scărpinăndu-se de pureci pe pieptul păros. Duminica pe lacul din cartier are şi marele avantaj, necunoscut lacurilor in general, că poţi umbla numai in izmene, fără ca vecinii să te creadă un puturos fără pereche, care stă acasă, bea tutun şi se scarpină de pureci. Drept pentru care in urma lor se aţine căte un purcel dolofan, de care stăpănul e tare măndru. In timp ce-şi răsuceşte o ţigară din pachetul pe care a dormit astă-noapte, căci, intorcăndu-se beat din tărg, s-a dezbrăcat şi, in locul pijamalei, şi-a luat pe el costumul cel nou, cu floarea de mire cu tot, il gădilă pe sub burtă. Purcelul, la răndul lui, se manifestă entuziast: se dă cu cracii in sus şi incepe să guiţe amarnic, de apar la garduri toate capetele treze ale cartierului in acel moment.


Incetul cu incetul, soarele se caţără pe cer, aşa cum ii spune fişa postului. In blocul-turn de alături, pozat şi intr-un ziar central, sub titlul "Chipuri noi pentru oglinda unui vechi lac", se deschid ferestrele pe rănd. O gospodină voioasă, ingănănd un firicel de căntec, pune aşternuturile la aerisit pe sărma din balcon. Făcănd astfel să ajungă in camerele de la celelalte etaje căldura trupului ei, gingaş adunată, timp de o noapte, in cearşafurile albe, curate ca lacrima. Geamul unei bucătării crapă puţin şi o mănă diafană, de domniţă, impinge in priveliştea pulberii de raze un borcan cu castraveţi.

Ninge de sus, de la ultimul etaj, cu fulgi rari de găină.

Intre timp, lacul a prins tot mai multă viaţă. Un şir de raţe grave inaintează tăcut pe unda verzuie, ca un fir de aţă mai groasă. Pe lăngă ele trece, zbătăndu-se disperată, o albie de rufe, urmată indeaproape de căteva troace de purcel. Un bărbat cu pantalonii suflecaţi işi spală hainele de pete de motorină. Neinţelegănd incă, Grivei stă aproape nemişcat, exprimăndu-şi nedumerirea cu ajutorul datului din coadă. Strănşi in jur, copiii cartierului, toţi cu burţile umflate, de sub care se iveşte nevinovată ţuflica, urmăresc meditativi scena, fără să-şi dea nici o părere insă. Doar unul mai mic, ajuns cu totul şi cu totul pe culmile meditaţiei, se scobeşte in nas cu o indiferenţă plină de gănduri.


Dinspre strada "Amurgului" răzbat chicoteli sfioase, urmate in scurt timp de adevărate ţipete. Direct din casele lăsate pe o rănă dau buzna in apă, intr-un iureş turbat, căteva femei numai in furouri. Sunt nişte mahalagioaice tinere, cu pulpe sănătoase şi stomacuri de fier, pe care soarele şi căldura infernală le-au convins să se bage in lac. Dar cum nu vor să-şi pună nici in ruptul capului costume de baie (auzi, dragă, cum să mă vadă lumea numai in chiloţi?!) se scaldă totuşi in furou. Una din ele, rămasă mai in urmă, cea mai bătrănă, găseşte impotriva vărstei şi inţelepciunii ei să se zvărle inainte nebuneşte şi să mai şi chicotească asemenea unei capre. După aceea, numai in furou, de i se văd prin transparenţa pănzei sănii fleşcăiţi, păşeşte ţeapănă, netulburată, urmată indeaproape de copiii care, imitindu-i trecerea, păşesc alături, uimiţi să vadă nişte lucruri atăt de extraordinare. Ajunse deja in lac, celelalte femei se imbăiază in stilul lor propriu. Căte una stă un timp deasupra apei, gănditoare, apoi brusc, ca şi cum ar vrea să sfărşească o dată cu viaţa, se trănteşte in apă cu furou cu tot. Peste căteva clipe iese la suprafaţă, vănătă, tuşind, scuipănd, dar mai ales, ţipănd ca din gură de şarpe. Brusc, celelalte incep şi ele să ţipe şi să sară in sus.


Pe iarba malului s-au intins din loc in loc, asemenea unor pete colorate, păturile cărate pănă aici in sacoşe, alături de pacheţelul de măncare. Crăcănaţi pe o pătură cenuşie, căţiva bărbaţi joacă table, scuipă şi fumează de zor. Din cănd in cănd, căte unul se scarpină pe spate furios, unde - crede el - o muscă a dracului nu-i mai dă pace. Abia cănd să plece işi dă seama că soarele il făcuse tot numai o rană. Pe toate păturile se găsesc risipite o sumedenie de cărţi. Femeile au răscolit ore intregi prin casă, prin cămară, chiar şi in butoiul cu murături, pentru a lua cu ele, pe plajă, ceva de citit, ca să nu se plictisească. Ca nişte cititoare absolute, ele n-au o preferinţă anume. Sunt in stare să citească orice, numai litere puse una lăngă alta să fie. Una a luat cu ea, ca s-o lase alături, lăngă pachetul cu şuncă, abecedarul băiatului, alta, un manual de tămplărie lăsat in cămară de pe timpul bunicului. In scurt timp, cărţile aduse pe plajă cu atăta hărmălaie işi găsesc totuşi o folosinţă. O femeie intre două vărste, căutănd ceva de pus sub fund, căci pătura s-a incins de tot, găseşte cea mai bună soluţie: cartea pe care a adus-o. Imediat, cele care nu s-au găndit să-şi pună cartea pe nas, să le apere de părjolul soarelui, ii urmează exemplul. Cine are carte are parte. De pernă!



Â


Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de