Dumnezeu nu are apel în aşteptare

Joi, 29 decembrie 2011, 23:30, Piata Victoriei, dupa emisiunea Oanei Stanciulescu. "La multi ani, pupati-o si pe doamna din partea mea." Se da jos, se opreste-n dreptul meu. "Milu, da? Chiar daca incepe cu 7. Ma simt si eu mai tanar. Si hai ca nici tu nu mai ai 25." Zambesc. "Bine, boieru’, pup-o si pe Catrinel. Si te astept si la mine-n emisiune. Hai sa facem un interviu sa moara lumea." Rade. "Stii ca vin. Desi, dupa ce-ai facut cu Mircea Albulescu, e greu, tata, da’ ma bag..."

Miercuri, 25 ianuarie 2012, 13:00, Jurnalul National, sedinta de sumar. "A scris Mircea Albulescu un supertext pentru noi pe tema protestelor de strada, pe cine mai invitam?" Liniste apasatoare. Dupa titan, e greu sa propui alt nume. "Vorbesc cu Emil Hossu, a fost foarte bun la miting si pe mine nu cred ca ma refuza", ma trezesc glasuind. "Suna-l tu si, la nevoie, du-te pana la el", zice Marius Tuca, "hai sa n-o facem prin intermediari". Ii promit...

Miercuri, 25 ianuarie 2012, 15:18, inainte sa plec la Sandra Stoicescu-n emisiune. "Boieru’, te pup, Victor sunt. Fac si eu o rugaminte la tine. Vreau, pentru Jurnalul, un text de opinie despre ce-i zilele astea-n tara. De fapt, doua, daca tot sunt tigan. Si sa vii vineri la Vorbe grele. Tot pe tema asta, daca te-ai autodemascat la mitingul USL." Rade cu pofta. "Scriu, boieru’, dar am o rugaminte mare la tine: amana-ma o zi, am treaba multa la teatru azi. Maine, cel mai tarziu la doua il ai pe mail. Nu-s eu innebunit cu Internetul, dar ti-l trimite Catrinel pe mail. Da’ ma suni tu pe la doispe, sa nu uitam sa ti-l trimitem, ca-l scriu la noapte, dupa ce vin de la teatru. Si, da, vin si vineri la tine. Vorbesc eu cu Jeni." Plec multumit catre Sandra...

Miercuri, 25 ianuarie 2012, 18:30, holul Antenei 3. Ne uitam la discursul lui Traian Basescu. Intra Mircea Diaconu, usor ghidus. Isi scoate tacticos geaca si fularul. Le agata-n cuier si vine spre mine. "Victore, omu’ e pa, l-am ascultat la radio, pe drum." Trag din tigara si-i raspund: "A-nviat nea Nicu!". In graba spre platoul unde-l astepta Dana Grecu, se intoarce si arunca peste umar: "E mai rau"...

Miercuri, 25 ianuarie 2012, 18:45, holul Antenei 3. Ma pregatesc sa plec la concertul Tarjei Turunen. Iese, ca o naluca, pe langa mine, Mircea Diaconu si dispare fara sa apuc sa-l intreb ce-l mana-n lupta. Ma sui in masina Antenei 3. Sms de la Oana Stanciulescu, aflata-n studio la Ordinea zilei: "Ce-i cu Emil Hossu? I s-a facut rau la teatru, acu’ incearca sa-l resusciteze! Vezi ca Mircea a plecat spre el". Deci d-aia era sa ma dea gramada pe hol. Ma albesc, apuc sa dau un sms comun si sun la naluca-n goana spre Nottara. "Ce-i cu Milu?" Ofteaza, e la volan. "I s-a facut rau pe scena. Sunt aia acolo. Fug, nu mai stiu nimic, te sun."

Miercuri, 25 ianuarie 2012, 18:35, in fata Salii Palatului. Imi suna telefonul parca mai isteric ca niciodata. E Andra Gavril, de la TVR Cultural. "Bai, stii ceva in plus fata de mine? Innebunesc, nu raspunde nimeni. Mi-au fost profesori, el si Catrinel, am fost la clasa lor." Fac pe barbatul. "Stai cuminte, copile, sunt aia de la SMURD acolo, o sa-si revina, o sa fie bine. Am vorbit deja cu Mircea, e-n drum spre teatru. Te sun imediat cum ma anunta ceva"...

Miercuri, 25 ianuarie 2012, 18:40, (tot) in fata Salii Palatului. Ascult Realitatea FM in masina. Sunet de breaking news. Vocea stridenta a Paulei Rusu. "Suntem nevoiti sa va dam o veste proasta. Actorul Emil Hossu a incetat din viata in urma unui stop cardiac..." Ma pravalesc din scaun pe usa, e viscolul de pe pamant, vreau sa iau aer! Apar ai mei. Incerc sa par om normal, dar cred ca arat ca scos din minti. "Stiu", imi spune scurt nevasta-mea. Dau din cap ca asa e. Ma straduiesc sa arat cat mai firesc, macar de ochii lumii. Hai ca nu mai dureaza mult, e holul ala lat, urc repede scarile si intru in bezna aia din sala. Se apropie fiu-meu. "Am auzit ca ti-a murit invitatul, incredibil"...

Miercuri, 25 ianuarie 2012, 19:57, Sala Palatului. Sms de la Radu Tudor: "Eu zic s-o faci vineri. Macar sa vorbesti despre el. E pacat sa se duca asa". Nici nu mai stiu ce-i raspund, dar ii raspund ceva. Parca-s lovit in cap...

Miercuri, 25 ianuarie 2012, 19:57, Sala Palatului. Suna ­ iar!!! ­ blestematul ala de telefon. E numar de Antena 3. N-as raspunde, da-s setat s-o fac. Nu ma pot abtine, da-mi fac cruci cu limba-n gura si ma rog sa fie ceva cu Basescu. "Victor, sunt Andreea Munteanu, te pun in linie, Dana te roaga sa intri-n direct." Ies dement din sala, sar randul, daram bagajele alor mei, ajung pe hol. Imi dau seama ca mi s-au muiat picioarele. "Buna seara, Dana." Mi se pare ca nu ma aud pe post. "Nu e deloc buna, Victor..." Nu stiu ce mai balmajesc vreo cinci minute. Ma intorc in sala. Concertul e misto, eu ma uit in gol pana la sfarsit.

Miercuri, 25 ianuarie 2012, 23:59, acasa. Trebuie sa scriu ceva, dar parca am si mainile, si mintile paralizate. Fumez ca dementul si ma apuc. "Exista zile in care cea mai inteleapta decizie mi se pare sa ma las dracului de meseria asta nenorocita. Azi a fost una dintre ele. E prea mult, mult prea mult. Odihneste-te-n pace si-n cer, Milule, ca Dumnezeu e mult prea ocupat sa tina toate leprele pe pamant." Asta-i tot...