După 17 operaţii şi un dans cu profesorul Firică

„În timpul celor 18 ani în care am fost director al Spitalului de Urgenţă Floreasca, m-am confruntat, împreună cu colegii, cu cele mai diferite situaţii-limită. Spitalul Floreasca a făcut faţă unor evenimente pe tăişul cuţitului, cum se zice, a primit şi a intervenit în sute de cazuri sosite în acelaşi timp. Spitalul Floreasca a făcut faţă la cutremure, la inundaţii, la răniţii cu miile la Revoluţie, a intervenit în cazul victimelor de la marele incendiu de la Policolor, în incendiul de la magazinul universal Victoria. Salvările aduceau la interval de puţine minute răniţii, s-a dovedit că planul ce l-am concretizat de optimizare a fluxurilor medicale într-un mare spital de urgenţă precum «Floreasca» era soluţia bună. Personalul medical, asistentele, ceilalţi salariaţi au făcut minuni într-o cursă contracronometru, în care miza era salvarea a sute de vieţi imediat. În marele cutremur, se zgâlţâia îngrozitor şi clădirea spitalului, s-au refugiat în subsol alergând medicii, asistentele, bolnavii. În clipele cutremurului, se făcea o operaţie, s-a întrerupt electricitatea. Când s-a potolit cutremurul, am descoperit-o în sala de chirurgie pe o asistentă care pompa cu mâinile oxigen pentru pacientul aflat sub anestezie. Eroism adevărat la o fată modestă, cumsecade, nici nu o observai când trecea pe culoare!”  Povestea era spusă de profesorul doctor Andrei Firică, 18 ani la cârma Spitalului Floreasca. De fapt, din viaţa de 70 de ani a spitalelor de urgenţă din România, 35 de ani se datorează familiei Firică, 17 ani în începuturi a condus reţeaua de spitale de urgenţă şi tatăl profesorului Andrei Firică, la rându-i profesor de chirurgie. Profesorul Andrei Firică a fost ales membru de onoare al Academiei de Ortopedie a Franţei, a înfiinţat şi clinica de ortopedie performantă de la Spitalul Colentina. Acum nişte ani, la Congresul Mondial de Ortopedie, competiţionau patru curente de rezolvare a fracturilor: o metodă americană, o alta japoneză, alta germano-austriacă şi o altă invenţie, cu o tijă subţire introdusă în canalul osului, variantă purtând semnătura profesorului Andrei Firică. Andrei Firică a condus sesiuni ale congreselor de ortopedie internaţionale. O arhitectă a făcut 17 operaţii şi a fost adusă la Spitalul Floreasca pe braţe, pentru că nu putea păşi. După ce a operat-o profesorul Firică, peste doi ani, la o sărbătorire, l-a invitat la dans pe marele ortoped.