E constituțional Crăciunul?

Noul Parlament a ieșit ca un ou de struț fătat de o găină. E prea mare. De ce e mare? Fiindcă PDL, via Băsescu, l-a reclamat astă-vară la Curtea Constituțională a Aspaziei, care a confirmat că e mai bun lat și lung, decât rezumat la 300 de inși. Acum, de când, în nesimțirea lui, poporul a votat, înotând prin zăpadă, orice altceva, mai puțin pedeliști, au dat-o la întors. Madam Udrea e și ea de părere că Parlamentul e prea gros pentru delicata ei făptură politică. Trebuie subțiat. Nu încape în principii. Uită să amintească amănuntul că s-a îngroșat prin adaosul de popouri late de pe locurile doi și trei și patru, unde se află, în proiectată hodină legislativă, pentru patru ani, și dosul personal, mai cuprinzător decât în vremurile când același o consacra prin rotunjimi expuse generos.

În mod surprinzător, persoane cu largă dare de mână, dare de mână din bani publici, s-au zgârcit instantaneu. Pornind de la acest principiu și de la obrăznicia populară de a vota doar USL, arendașul din Deal care joacă rol de președinte, e îndemnat să dizolve Parlamentul. Îndemnul este mai ales interior. Rezultatul electoral îl zgârie pe ficați. Mă gândesc că sărbătorile care vin sunt și ele scumpe. Cel mai amărât creștin pune de Crăciun, pe masă, cu toate sacrificiile, tot ce poate lumina și îndestula familia lui și-și îngăduie chiar să invite la masă neamuri și vecini. Și trecerea pârleazului dintre ani e sărbătorită cu fast. Primăriile atârnă ghirlande electrice multicolore pe străzi, în case apar brazii, iar Moș Crăciun, mort, copt, gripat sau încă verde, vine. E musai. Tandemul Băsescu-Udrea ar putea plănui dizolvarea lui Moș Crăciun, fiindcă ne costă prea mult! Pot suspenda Crăciunul și Anul Nou! Madama asta, mai ieri parcă zicea că președintele nu poate sta, în văzul lumii, împreună cu ea, pe același cearșaf, la plajă, lingând amândoi cornete cu înghețată. E nevoie de intimitate. Păi intimitatea asta, măsurată în vile de protocol, ne cam costă de ani de zile. N-ar cam fi cazul, învingând pudori, să stați, din motive de austeritate, pe evocatul cearșaf de dincoace de zidurile vilelor? Ca noi toți! Unii se și pupă pe așternutul de pe nisip. Voi, între două limpăituri de înghețată, veți discuta firește politică.

S-a făcut iarnă. O iarnă cu zăpezi, de care mi-e mereu dor. Doar gerul mă incomodează nițel, dar iarna nu poate fi comandată cum ceri ospătarului o friptură mai rumenită sau mai în sânge. Ți-o aduce Dumnezeu cum are el chef, iar tu alegi din ea ce-ți place. Ce nu, consumi la gura sobei. În legătură cu dumnezeii de pe pământ, cam vineți la meclă, cam strepeziți, se bagă și ei în seamă. Lăsat din brațe de Merkel și Barroso, Băsescu încearcă să se arate rumen, dar îi iese veninul prin piele. Îl sfătuiesc să se lase de telefoane și de dizolvat parlamente. Crăciunul nu poate fi dizolvat prin decret prezidențial. Ba chiar la noi, în mod tragic, Crăciunul a suspendat de tot un președinte. Eu cred că o demisie ar răspunde dorinței prezidențiale de austeritate. Ne costați cam mult domnule Băsescu – uite îți zic domn, cu toate că tu nu mi-ai zis mie niciodată – așa că fă din cheltuielile uriașe ale armatei care te înconjoară la Cotroceni, daruri pentru copiii săraci. Iar tu du-te definitiv acasă lângă nepoții care încă nu ți-au venit, dar poate vor veni. Lasă în pace Parlamentul și nu suspenda Crăciunul, părți ale democrației de pe pământ și din cer de care nu ne putem despărți, oricât ne-ar costa.