x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

E foarte rău. dar ţine in el

0
Autor: Dan Dumitrescu 26 Oct 2007 - 00:00

PUNCTUL PE EI
Steaua m-a trecut in rezervă. Mi-a lăsat iluziile la vatră. Musteşte echipa asta de o neputinţă care nu poate fi egalată decăt de neghiobia conducătorilor săi.



PUNCTUL PE EI
Steaua m-a trecut in rezervă. Mi-a lăsat iluziile la vatră. Musteşte echipa asta de o neputinţă care nu poate fi egalată decăt de neghiobia conducătorilor săi. Deşi folosesc pluralul (deoarece nu pot să cred că intunecimea Sa poate fierbe atăta smoală de unul singur), trebuie să recunosc totuşi genialitatea distructivă a Unicului. Nu-l mai numesc. Veţi şti cu siguranţă la cine mă refer. Cu Arsenal a fost The Cockroach, cu Sevilla a fost La Cucaracha, iar in spaţiu domestic ii zicem "de bucătărie". Ii mai zicem noi şi altele. Cum ne vine la gură. Dar chiar şi aşa injurătura pare măngăiere pe lăngă umilinţa pe care am indurat-o marţi seara. Chestia aia cu "aţi minţit poporul cu televizorul" mi se pare subţire rău de tot. "Aţi terorizat poporul" pare formula care acoperă realitatea de fapt.


Steaua m-a trecut in rezervă. Mi-a lăsat iluziile la vatră. Dar nu vreau să-nvăţ ce-i ura şi nici nu mă las pradă disperării. Salvarea vine intotdeauna de la posibilitatea de a alege. Aleg distanţa faţă de electoratul intunecimii Sale, aleg paşaportul umorului pentru a depăşi graniţa tristeţii. Marţi seara, pe cănd spaniolii impliniseră deja 2-0 şi vreo zece ocazii ratate, un amic in compania căruia vizionam meciul mi-a furat incruntarea printr-o poveste haioasă. Pe o poartă ca oricare alta trona impunător un avertisment: "Nu intraţi. Căine foarte rău". Musafirul sună, aşteaptă să i se deschidă şi, alături de gazdă, păşeşte temător in curte. Nezărind vreo dihanie fioroasă, prinde curaj şi intreabă unde este totuşi cel foarte rău. Urmărind cu privirea arătătorul gazdei descoperă, pitită după un pui de lăptucă, o piticanie care tremura ca varga. Nedumerit, musafirul cere din nou sprijin gazdei: "El e? El e ăla foarte rău?". I se răspunde: "Da, e foarte rău. Dar ţine in el".


După ce am văzut meciul Sevilla - Steaua, după ce am ascultat povestea amicului meu, nu mai cred in avertismentele ameninţătoare lansate in Ghencea. Deşi nu ţine in el, deşi nu ţine chiar deloc in el şi latră foarte tare, intre războinicul guraliv şi potaia din poveste nu este nici o diferenţă. De-asta nu vreau să-nvăţ ce-i ura, de-asta zic să nu dăm cu piatra. Dacă nu va accepta dresajul, potaia va fi distrusă de propriile-i angoase.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   rău

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de