Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ar fi fost normal însă, de la un om în toate minţile, să-şi ceară scuze
românilor pentru că i-a minţit în direct şi la oră de vârf. N-a
făcut-o. Ba, mai mult, a lansat o altă minciună.
Miercuri seară mă aflam la biblioteca Academiei. Pe Bulevardul Dacia tocmai trecuse, în alai de Ceauşescu înviat după necazul de la Târgovişte, Traian Băsescu. Şuierele disperate de ţignal ale poliţistului ivit la intersecţie doar când e anunţat că trece Şeful, pentru că, în rest, poate să se dărâme bulevardul, cu intersecţie cu tot, nu vei vedea picior de agent reglementând circulaţia, vaierele sirenelor ca de cutremur catastrofal, răcnetele haidamacilor pe jumătate ieşiţi pe ferestrele automobilelor din convoiul de care se mai bucură, pe planetă, doar preşedintele american, ne făcuseră pe toţi cei aplecaţi deasupra cărţilor să tresărim speriaţi. Ne-am liniştit însă imediat. Vorba poetului: Nu-i nimic, a trecut acceleratul! Un SMS primit pe telefonul mobil m-a făcut să ies în hol: Domnule Cristoiu, puteţi intra prin telefon după declaraţia lui Băsescu? Pricepusem rapid că şeful statului va susţine o declaraţie de presă de la Cotroceni (spre care tocmai trecuse) în direct la tv şi la o oră de vârf. Voi intra!, mi-am spus. Dacă şeful statului se va adresa naţiunii printr-o declaraţie de la Palatul Prezidenţial înseamnă că se va ocupa de ceva extrem de important pentru ţară.
De faptul că preşedintele Victor Iuşcenko, sfidând normele dreptului internaţional, a decretat Insula Şerpilor zonă economică specială Ucrainei. De faptul că relaţiile cu Republica Moldova se înrăutăţesc pe zi ce trece. De prăbuşirea leului. De scumpirile care dau năvală peste români. Am ascultat declaraţia preşedintelui. Şi n-am mai intrat prin telefon s-o comentez. Ar fi fost inutil. Şeful statului român s-a ocupat din nou de cazul Norica Nicolai. Nu pentru a ne anunţa că, dându-şi seama de încălcarea Constituţiei, prin refuzul de a semna decretul de numire, dar, mai ales, sesizând că sunt probleme mult mai importante pentru ţară de care să se ocupe el, cel ale cărui privilegii costă atât de mult bugetul, a decis să pună capăt scandalului, ci pentru a reitera acuzaţiile la adresa senatorului liberal.
Traian Băsescu a declarat în seara lui 11 ianuarie 2008, în direct la televiziuni: "Astfel, în anul 1987, doamna Norica Nicolai (fostă Norica Clinci), procuror la Procuratura locală Olteniţa, judeţul Călăraşi, a instrumentat un dosar penal în urma căruia o persoană nevinovată a fost condamnată şi încarcerată. După condamnare, poliţia a descoperit adevăratul vinovat". Prin această declaraţie, şeful statului, garantul legalităţii în România, a comis două fapte impardonabile:
1) A încălcat flagrant legea, dând publicităţii date din dosarul personal al unui magistrat. S-a bazat însă pe nevolnicia Laurei Codruţa Kovesi. Dacă duduia procuror general ar fi fost cu adevărat o personalitate independentă, ar fi condiţionat trimiterea mapei profesionale, altfel spus, a dosarului de cadre al Noricăi Nicolai, de păstrarea confidenţialităţii. Iar când Traian Băsescu, încălcând grav Legea, a făcut publice unele date din dosarul Noricăi Nicolai, duduia procuror ar fi trebuit să protesteze;
2) A minţit. Dosarul prezentat de Norica Nicolai în premieră marţi seară la Sinteza Zilei, dar şi investigaţiile unor ziare dovedesc fără putinţă de tăgadă că greşeala pentru care Norica Nicolai a fost sancţionată cu avertisment în 1988 de Procuratura Generală a RSR a constat într-o confuzie de nume făcută de Miliţie. Cel confundat cu adevăratul vinovat – un om bolnav – n-a făcut o oră de puşcărie.
Desigur, procurorul Norica Nicolai a făcut o greşeală de procedură, pentru care, de altfel, a şi fost sancţionată la vremea respectivă. Dar una e să spui că a făcut o greşeală de procedură – şi să susţii că o consideri suficient de gravă pentru a-i refuza numirea ca ministru al Justiţiei – şi alta e s-o acuzi, în faţa întregii ţări, de crima de a fi trimis în puşcărie un om nevinovat. Cu ceva timp în urmă, Traian Băsescu a fost surprins de jurnalişti urcându-se beat la volan. A fost însă acuzat că a încălcat regulamentul circulaţiei auto. Nu de lovirea unui om cu automobilul la volanul căruia se aflase beat! Nu ştim cum de a ajuns Traian Băsescu să lanseze o afirmaţie falsă atât de gravă despre un cetăţean. O acuzaţie pentru care un simplu jurnalist ar fi fost condamnat să plătească bani grei pentru paguba de imagine adusă celui calomniat. Ar fi fost normal însă, de la un om în toate minţile, să-şi ceară scuze românilor pentru că i-a minţit în direct şi la oră de vârf. N-a făcut-o. Ba, mai mult, a lansat o altă minciună. Şi anume că dosarul Noricăi Nicolai, în care el şi-a vârât nasul ca o ţaţă în chiloţii bărbatului suspectat că trăieşte cu alta, n-ar fi dosarul personal, întocmit de instituţiile comuniste nu numai magistraţilor, dar şi inginerilor, jurnaliştilor, mecanicilor de locomotivă, într-un cuvânt, tuturor salariaţilor. Un dosar care, prin criteriile securistice după care era judecat angajatul, era, în realitate, un dosar de cadre. Ce mai încolo şi-ncoace! E irecuperabil!
De faptul că preşedintele Victor Iuşcenko, sfidând normele dreptului internaţional, a decretat Insula Şerpilor zonă economică specială Ucrainei. De faptul că relaţiile cu Republica Moldova se înrăutăţesc pe zi ce trece. De prăbuşirea leului. De scumpirile care dau năvală peste români. Am ascultat declaraţia preşedintelui. Şi n-am mai intrat prin telefon s-o comentez. Ar fi fost inutil. Şeful statului român s-a ocupat din nou de cazul Norica Nicolai. Nu pentru a ne anunţa că, dându-şi seama de încălcarea Constituţiei, prin refuzul de a semna decretul de numire, dar, mai ales, sesizând că sunt probleme mult mai importante pentru ţară de care să se ocupe el, cel ale cărui privilegii costă atât de mult bugetul, a decis să pună capăt scandalului, ci pentru a reitera acuzaţiile la adresa senatorului liberal.
Traian Băsescu a declarat în seara lui 11 ianuarie 2008, în direct la televiziuni: "Astfel, în anul 1987, doamna Norica Nicolai (fostă Norica Clinci), procuror la Procuratura locală Olteniţa, judeţul Călăraşi, a instrumentat un dosar penal în urma căruia o persoană nevinovată a fost condamnată şi încarcerată. După condamnare, poliţia a descoperit adevăratul vinovat". Prin această declaraţie, şeful statului, garantul legalităţii în România, a comis două fapte impardonabile:
1) A încălcat flagrant legea, dând publicităţii date din dosarul personal al unui magistrat. S-a bazat însă pe nevolnicia Laurei Codruţa Kovesi. Dacă duduia procuror general ar fi fost cu adevărat o personalitate independentă, ar fi condiţionat trimiterea mapei profesionale, altfel spus, a dosarului de cadre al Noricăi Nicolai, de păstrarea confidenţialităţii. Iar când Traian Băsescu, încălcând grav Legea, a făcut publice unele date din dosarul Noricăi Nicolai, duduia procuror ar fi trebuit să protesteze;
2) A minţit. Dosarul prezentat de Norica Nicolai în premieră marţi seară la Sinteza Zilei, dar şi investigaţiile unor ziare dovedesc fără putinţă de tăgadă că greşeala pentru care Norica Nicolai a fost sancţionată cu avertisment în 1988 de Procuratura Generală a RSR a constat într-o confuzie de nume făcută de Miliţie. Cel confundat cu adevăratul vinovat – un om bolnav – n-a făcut o oră de puşcărie.
Desigur, procurorul Norica Nicolai a făcut o greşeală de procedură, pentru care, de altfel, a şi fost sancţionată la vremea respectivă. Dar una e să spui că a făcut o greşeală de procedură – şi să susţii că o consideri suficient de gravă pentru a-i refuza numirea ca ministru al Justiţiei – şi alta e s-o acuzi, în faţa întregii ţări, de crima de a fi trimis în puşcărie un om nevinovat. Cu ceva timp în urmă, Traian Băsescu a fost surprins de jurnalişti urcându-se beat la volan. A fost însă acuzat că a încălcat regulamentul circulaţiei auto. Nu de lovirea unui om cu automobilul la volanul căruia se aflase beat! Nu ştim cum de a ajuns Traian Băsescu să lanseze o afirmaţie falsă atât de gravă despre un cetăţean. O acuzaţie pentru care un simplu jurnalist ar fi fost condamnat să plătească bani grei pentru paguba de imagine adusă celui calomniat. Ar fi fost normal însă, de la un om în toate minţile, să-şi ceară scuze românilor pentru că i-a minţit în direct şi la oră de vârf. N-a făcut-o. Ba, mai mult, a lansat o altă minciună. Şi anume că dosarul Noricăi Nicolai, în care el şi-a vârât nasul ca o ţaţă în chiloţii bărbatului suspectat că trăieşte cu alta, n-ar fi dosarul personal, întocmit de instituţiile comuniste nu numai magistraţilor, dar şi inginerilor, jurnaliştilor, mecanicilor de locomotivă, într-un cuvânt, tuturor salariaţilor. Un dosar care, prin criteriile securistice după care era judecat angajatul, era, în realitate, un dosar de cadre. Ce mai încolo şi-ncoace! E irecuperabil!
