E primăvară, îşi scot strămoşii degetele afară, de ghiocei de toporaşi

“Servesc Patria!” Băieţelul frumos, frumos cu ochii lui negri şi sfredelitori dă mâna cu primul-ministru Victor Ponta. Primeşte diploma pentru curaj şi un premiu de 10.000 de lei din partea Guvernului. Privirea sus, glas fără tremurături, figură însorită. Un puşti frumos de pică, de 11 ani. Un oltean de o şchioapă, vioi şi, iată, făcător de eroism. Mădălin Geabelea, băieţelul premiat de Guvernul României, despre care vorbeşte frumos primul-ministru Ponta, a dat o pildă de curaj acolo la el în comună, în Tufeni de Olt. Un alt prichindel de o şchioapă, neastâmpărat, Alin, de numai 2 ani, a căzut într-o fântână. Iar pompierii nu puteau să coboare prin tubul strâmt al fântânii. Nu exista decât o soluţie, găsirea unui erou de o şchioapă. Şi s-a oferit Mădălin Geabelea. Curaj nebunesc, pe undeva şi sfidarea pericolului din naivitatea vârstei. Dar şi pofta de a face bine, de a face ceva măreţ.  Mugurii omului bun, omului în stare de sacrificiu pentru salvarea unui copil în pragul morţii. Mădălin, olteanul temerar de 11 ani, a fost legat de gleznă cu o frânghie şi coborât cu capul în jos în adâncimea puţului, unde domneau frigul, întunericul şi ţipetele disperate ale micuţului prăbuşit în fântână. Şi copilul de 11 ani l-a prins zdravăn de mânuţă pe micuţul aproape îngheţat, în prag de moarte, iar pompierii i-au ridicat pe amândoi la lumină. “Servesc Patria!” a rostit la Palatul Victoria curajosul Mădălin Geabelea spunându-i primului-ministru că nu i-a fost frică şi că se va face pompier. Mama micuţului erou salvator stătea alături şi plângea de emoţie. “N-a avut niciun moment de ezitare, se înghesuia spre pompieri şi-i ruga să îl coboare mai repede în fântâna de unde ţipa de groază mititelul alunecat în adâncul întunecos şi rece.” Frumuseţea băiatului brunet nu avea decât o altă frumuseţe concurentă, frumuseţea sufletului lui. “Servesc Patria!” rostea cu privirea sus, semeţ, copilul erou dintr-o comună a Olteniei. Păi, să ne aducem aminte şi de Măriuca, eroina de la Mărăşeşti. Fetiţa de 12 ani din comuna moldoveană Răzoare s-a urcat în cireşul din curtea bunicului Zaharia. De la înălţimea cireşului, Măriuca vedea mişcările trupelor nemţeşti şi le spunea cu vocea ei mică de fetiţă de şcoală soldaţilor români din ograda lui Moş Zaharia, care erau informaţi cum să organizeze apărarea în faţa infanteriei nemţeşti şi a tunurilor perfecţionate. Nu se dumireau ofiţerii nemţi de ce nu pot străpunge defensiva batalionului românesc. Nu ştiau nemţii înarmaţi până-n dinţi că se luptau şi cu o fetiţă cu cozi căţărată în cireş, nu ca să culeagă fructe, ci ca să culeagă informaţii despre atacul năvălitorilor. Şi totuşi un obuz netrebnic n-a ţinut cont că în cireş era o fetiţă şi a sfârtecat-o. Măriuca, eroina de 12 ani din primul război mondial, îşi duce somnul de veci lângă oasele celorlalţi ostaşi români în triunghiul de eroism Mărăşeşti-Mărăşti-Oituz. Unde soldaţii români i-au atacat pe nemţi înarmaţi cu tunuri scumpe doar în izmene şi cu baioneta la ţeava puştii bătrâne. “E primăvară, iarăşi primăvară!/ Pe fiecare margini de făgaş/ Îşi scot strămoşii degetele-afară,/ De ghiocei, de crini, de toporaşi.”