Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fotbalul încartiruit de FIFA în Africa de Sud nu reuşeşte nici din greşeală să dea valoare de superlativ mondialităţii sale. Multe dintre trupele care s-au aglomerat la acest turneu final au fost sau sunt în continuare recomandate de o mediocritate fără cusur. Ele nu reuşesc nici din întâmplare vreo oarece potenţare a spectacolului, a acelui spectacol demn de nebunia microbiştilor. Practică o corvoadă primitivă, silnică, în afara oricărei acuzaţii de har. Nu spun că n-au fost şi câteva meciuri care au onorat aşteptările. Dar când eşti pus în situaţia de a căuta stafida în mormane de aluat clisos, nici deliciile nu mai au darul de a te îmbuna. Şi înjuri interpretarea modernă, interpretarea blatteriană a fotbalului mondial.
Principiile egalitarismului de aritmetică primară dăunează grav performanţei. Astfel, preliminariile au sită rară în zone geografice în care fotbalul nu este un răsfăţ şi aceleaşi preliminarii cern cu prea mare severitate acolo unde fotbalul a devenit mişcare naturală. Un alt criteriu persecutant pentru fotbal este acela al eficienţei economice. Evenimentul este gândit, în organizarea sa, mult prea industrial.
Numărul mare de echipe acceptate la turneul final asigură, printr-un mai mare număr de meciuri şi mai mulţi cumpărători ai drepturilor de televizare, încasări apreciabile. Dar atât! Pe de o parte, numărul mare de echipe şi lungirea peltelei forţează plictisul. Pe de altă parte, lungirea competiţiei pe parcursul unei luni întregi aduce echipele în genunchi pe finalul turneului. Iar la turneul final este vorba despre echipe naţionale, echipe formate din jucători care îşi câştigă cu adevărat existenţa în alte competiţii. Cu adevărat mondiale. În competiţiile unor echipe de club deseori mult mai valoroase decât orice echipă naţională.
Faza grupelor a aglomerat 48 de meciuri. Chiar îngăduitor de-ai fi, dintre acestea nu poţi număra pe degetele de la o mână partidele de ţinut minte. Vei rămâne însă cu amintirea unor eşecuri de toată fala. Ultimele locuri ocupate de Franţa şi Italia în grupele A şi F reprezintă, trebuie să recunoaştem, o lovitură năucitoare pentru pariori. Nici executarea prematură a Camerunului nu corespunde obişnuinţei, aşteptărilor. Dar orice contră a performanţei păleşte în faţa eşuaţilor de lux. Franţa şi Italia s-au dus în durerea lor. Au capotat pe proprie răspundere şi au plecat acasă. Dar au lăsat în urmă nişte 16-imi şchioape. Cele patru grupe care vor da semifinalistele înregistrează adevărate prăpăstii valorice. Uruguay şi Ghana pot fi oricând înfrântele unor echipe de talia Argentinei sau a Germaniei.
Dar jocul rezultatelor a decis o împerechere capricioasă a echipelor, o împerechere favorizantă pentru echipele de plan secund, o împerechere tăioasă pentru două potenţiale candidate la câştigarea trofeului. Nu sunt împotriva regulei sau împotriva ineditului pe care îl presupune jocul şansei şi al neşansei. Dar, pentru protejarea performanţei, cred că uneori omul poate interveni logic. Logic şi nu jigodios.
