Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În urma incidentelor de Ziua Unirii de la Focşani şi Iaşi, câţiva reprezentanţi ai puterii s-au lansat în afirmaţii riscante sau comparaţii penibile. Ele făceau trimitere în primul rând la faptul că cei care l-au huiduit pe preşedintele României nu respectă simbolurile ţării, imnul de stat şi sărbătoarea în sine. Aducând vorba despre patriotism, actuala putere devine brusc un elefant ce perorează despre graţie. Întâi de toate, accept ideea că în timpul Imnului de stat nu te scobeşti în nas, nu strigi împotriva cuiva, nu te manifeşti ca la piaţă. Te poţi abţine două minute, chiar dacă eşti îngheţat de frig şi revoltat până în măduva oaselor când îl vezi în faţa ochilor pe cel care ţi-a luat abuziv din banii care ţi se cuvin.
Să faci tot felul de gălăgii în timpul intonării Imnului de stat e ca şi cum ai vorbi tare, la telefonul mobil, în timpul slujbei din biserică. Ne place atitudinea francezilor sau a americanilor faţă de simbolurile lor naţionale, dar nu prea învăţăm nimic de la ei.
Dar de aici şi până la acuzaţiile de manipulare, de considerare a celor nemulţumiţi drept „prostime cu patru clase”, cum a făcut-o un cunoscut securist moldovean cu părul alb, e drum foarte lung.
Personal detest aceste manifestări publice, în care tot soiul de păcătoşi ai puterii scutură colivele şi se închină pentru bunăstarea lor. Sau vorbesc despre iubirea de ţărişoară, pe care ei o siluiesc zilnic şi o buzunăresc săptămânal, lăsând-o înapoiată, pentru că aşa e mai uşor de manipulat. Din punctul meu de vedere, România ar trebui să devină o ţară funcţională, cu respect faţă de cetăţenii săi, înainte ca umflaţii puterii să se bată cu pumnul în piept. Suntem într-un moment în care nu prea avem cu ce ne lăuda. Sunt pe ici, pe colo, câteva excepţii. În toate clasamentele oficiale europene, ultimele locuri ne sunt mereu rezervate când vine vorba despre repere importante pentru un stat civilizat. Să amintesc doar câteva: infrastructură rutieră, infrastructură feroviară, infrastructură medicală, nivelul pensiilor, nivelul salariilor. Cu siguranţă fiecare mai poate adăuga câte ceva.
Nemulţumiţii acestei ţări, din ce în ce mai numeroşi, indiferent de opţiunile lor, au tot dreptul să acuze. Se fac anul acesta şapte ani de când tot aşteaptă ceva concret în materie de modernizare şi dezvoltare. În locul chestiunilor concrete, ei primesc tot felul de abureli diversioniste despre „reforma educaţiei”, „reforma sănătăţii”, „reforma justiţiei” şi altele. Diversiunea gargarei fără nici un rezultat nu mai ţine de foame. Ba, mai mult, faptul că, în plină criză financiară, statul n-a găsit altceva mai bun de făcut decât să-şi lovească sub centură câteva milioane de cetăţeni, luându-le abuziv banii, a dus la explozia nemulţumirilor. Tu, stat nefericit, în loc să dai o mână de ajutor alor tăi, le bagi mâna în buzunar.
Comportamentul inuman şi iraţional ce vine zilnic dinspre vârfurile actualului regim poate fi calificat în fel şi chip. Orice, numai patriotism nu e ăsta. Sărăcire masivă, manipulare, aroganţă, urinare în văzul lumii pe legi şi hotărâri judecătoreşti, tertipuri securiste pentru supravieţuire.
Înainte să scoată o vorbuliţă despre lipsa de patriotism a celor care-i huiduie îndreptăţit, piticii şi blondele care guvernează să se uite în oglindă. Ce văd ei acolo e chipul hâd al unora care iubesc sumele uriaşe în euro, maşinile de lux germane, genţile franţuzeşti, bijuteriile şi ceasurile elveţiene, conturile offshore şi vilele Coastei de Azur. Nu e nimic românesc în sufletul celor care conduc azi ţara şi care se declară în mod fals patrioţi. Fiecare om care o duce tot mai greu poate confirma deplin acest lucru. Sunt milioane de „manipulaţi” care coboară vertiginos spre starea uriaşă de greaţă de la sfârşitul anilor ’80.
