x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

El

0
Autor: Roxana Roseti 16 Iul 2006 - 00:00
El


Ne ducea acasa intr-o seara.Noi sporovaiam veseli despre 50 Cent. El era tacut. Ciudat, el, vorbaretul care ne-ar fi zis imediat: "Iar vorbiti despre negri fara serviciu care danseaza la coltul strazii hip-hop?"



Ne ducea acasa intr-o seara.
Noi sporovaiam veseli despre 50 Cent. El era tacut. Ciudat, el, vorbaretul care ne-ar fi zis imediat: "Iar vorbiti despre negri fara serviciu care danseaza la coltul strazii hip-hop? Cine mai e si 50 Cent asta? O pasta de dinti? Un supozitor?". Am aflat mai tarziu ca, ajuns acasa, i-a fost rau. Lui, genul de tip care salveaza pe toata lumea, fara sa ceara nimic in schimb. Doar putina atentie. Nu m-am dus sa-l vad la spital, desi ii pregatisem cateva replici din filmele lui preferate: "Gara pentru doi" si "Clanul sicilienilor". Plus un tango criminal dansat printre perfuzii. Voiam sa-i aud rasul homeric si sa scandalizez un loc infricosator, si anume spitalul. I-am spus ca nu suport sa-l vad bolnav, asa cum nu suport sa ma mai duc in vizita la ai mei, ca sa n-o mai vad pe bunica chinuindu-se. In schimb, i-am promis ca, daca isi revine, ii fac cadou cel mai frumos sutien al meu. "Ce lipsa de bun-simt!" Da, asa e. Dar voiam sa-i mai aud rasul acela homeric. Si, in fond, ce poti face cadou cuiva care iubeste oamenii mai mult decat pe sine? Ce ii poti oferi cuiva care ar fi gata intr-un minut sa plece spre Sighetu’ Marmatiei numai pentru a manca parizer de pe capota masinii? Ce ii poti da unui om care amesteca metaforele pana le face scrum de aur? Sau care, atunci cand ti-a fost greu, te-a linistit cu intrebarea naucitoare: "Ce mai faci copilule-visin, fetito, copilule-balerin,Venezuelo?". Practic nimic. Poate ceva care sa-l faca sa rada.
Si-a revenit. A primit sutienul. E verde ca otrava unui tango al vietii. Iar el il danseaza atat de bine, incat falimenteaza toate magazinele cu lenjerie pentru suflet.
Cine e el? Un OM.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de