Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Bebelusul meu, un intelectual de 6 luni si-un pic, asculta numai muzica buna. Recunosc ca ma simt si emotionat, o lacrima sta sa-mi cada pe obrazu-mi brazdat de timp (oh!) atunci cand, pentru a ena oara, o aud p-aia cu melcul. In aia cu melcul e vorba de un melc pe care-l pisca o furnica.
Aflu asta din chiar inceputul piesei, de larga inspiratie: 'Merge melcul suparat,/ O furnica l-a piscat'. Si, ca si cum lucurile nu ar fi fost si asa indeajuns de dramatice, in strofa a doua, melcul se pomeneste ca-i cade-n drum un carabus, dar de data asta nu mai tace, asa cum a tacut in fata furnicii, ci, plin de demnitate, ii zice vreo doua carabusului: 'Da-te-ncolo, nu-mi sta-n drum/ Ca te iau in coarne-acum'. Sanchi. Pe cine crede melcul asta prost ca pacaleste? Pe un carabus care, oricum ai da-o, e mult mai zburdalnic decat un melc? Ha! E ca si cum Geoana crede ca poate sa faca sapagatul la partid, in fata lui Victor Ponta, da’ nu despre asta vreau eu sa zic acum, ci despre atitudinea lipsita de realism a melcului. Care se pupa la fix cu atitudinea elefantului Cici dintr-o alta piesa.
La fel de pagubos ca si melcul, elefantul Cici din piesa cu acelasi nume a ramas fara cipici din cauza unei furnici. Bref, elefantul Cici e cipiciless pentru ca un sef de musuroi cu initiativa i-a furat ca sa-si faca el biznis cu ei. Intr-unul vrea sa organizeze 'un teatru si-o gradina,/ In doi fac magazine/ Si-n ultimul – piscina'. Parca-l si vad pe elefantul Cici cum ramane el siderat in fata tupeului sefului de musuroi.
'Cand totul va fi gata/ Te invitam aici/ Sa-ti faci baie-n piscina/ Si sa-ti cumperi cipici.' Intuiesc ca elefantul Cici e nervos si frustrat, ca topaie de furie, el chiar amenintand, pe la inceputul piesei, ca o sa calce musuroiul in picioare daca nu-i da cipicii inapoi, dar n-o face. Moale, se lasa calcat in picioare de seful de musuroi, care-i spune de la obraz ca el i-a furat cipicii, ca n-are cum sa i-i mai dea acum inapoi, ca-si strica tot biznisul daca-i da cipicii inapoi, dar ca si-i poate recupera dupa cum am aflat anterior, platind bilet la piscina si altele.
Clar, elefantul Cici e romanul in esenta lui. Vine austriacul sa-mi taie mie padurile in mod abuziv, dupa care se duce la el acasa, face mobila misto, pe care apoi mi-o vinde cu titlul de mobila de lux la preturi aiuritoare la urmatorul targ de mobila (dar de fapt nici nu-i nevoie sa se duca la el acasa, ca si-a deschis el fabrica de mobila si aici, la mine acasa, sub insusi nasul meu cel furios). Sau ca italianul care cumpara piele din Romania la un pret de nimic, face pantofi bengosi, dupa care, mi-i da asa, pe la nas, ca sa-mi iau si io pantofi. Elefantul Cici e cel mai prost elefant de pe planeta. Elefantul Cici e moale si plapand si sta ca prostul sa-l faca un sef de musuroi: 'Unde-mi sunt cipicii?/ Da-mi-i inapoi/ Ca ma-nfurii tare si calc pe musuroi'. Seful de musuroi, un fel de Basescu cu casa din Mihaileanu: 'La mine sunt cipicii si nu ti-i dau-napoi/ Ii folosesc mai bine eu, sef de musuroi'.
Cipicii nostri ni i-au luat astia, dar noi nu trebuie sa disperam, pentru ca ni-i dau ei inapoi. Putem sa ne si enervam daca vrem. Putem sa plangem, sa amenintam, sa una, sa alta.
Dar poate ca cel mai tare personaj ramane un catelus mititel care a iesit dezbracat afara si a racit si acum face-ntruna 'hapciu, hapciu', da’ nu-i nimic, ca s-a dus inapoi in casa, a dat drumul la caldura si s-a incalzit. Acum, ca s-a facut sanatos, s-a dus sa-si plateasca intretinerea cu un purcoi de bani dupa el. Ca e iarna si a dat drumul la caldura. Ca sa nu mai raceasca si alta data. El e preferatul bebelusului meu. Hapciu!
