x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Eliberarea de sub Ceauşescu a fost mai uşoară

0
Autor: Lucian Avramescu 03 Ian 2011 - 17:40
Eliberarea de sub Ceauşescu a fost mai uşoară


144849-77.jpgAproape că s-au isprăvit Sărbătorile. Mai avem de consumat ziua Sfântului Ioan într-o ţară cu abundenţă la acest capitol onomastic, mai e de ge­ru­it o Bobotează, păcălind-o cu ce-a mai rămas de la Crăciun. Un rest de cârnat, un sfârc de coadă de porc, un castron cu piftie uitat pe terasa blocului. Niţel entuziasm bahic, supra­vie­ţuitor al mahmurelilor lăsate de vinul contrafăcut şi ţuica din zahăr. Gata. Se sting beculeţele din pom, globurile se pun la păstrare pentru alte, posibi­le, Sărbători. Am intrat în 2011, an pe care trebuie să ne obiş­nu­im să-l caligrafiem pe cererile de împrumut bancar, pe poliţele de asi­gu­­r­are obligatorie, pe scrisorile – se mai scriu scrisori oare, ca-n vremurile lui Eminescu şi Balzac? – pe care le trimi­tem neamurilor. Privindu-l din avion, poporul s-a prefăcut că-i e bine. A dansat, la minus 10 grade, în Piaţa Constituţiei (de când nu mai există ca lege morală supremă, Constituţia a rămas nume de piaţă), s-a bucurat de căldura trupelor care ema­nau optimism pe note sumare şi texte frivole. Apropo! Niciodată televizi­u­nile nu s-au întrecut cu atâta în­ver­şu­nare în porcării, stropind, în apla­u­ze, micile ecrane cu îmbelşugate pro­duse ale – folosesc un cuvânt omo­lo­gat – găoazei. Sinistru! Astea fac rating. Asta vrea „boborul”! Bravos naţiune! Slavă ţie şi glorie eternă!

Politic, anul începe cu o dulce­gă­rie de minciuni marca Băsescu şi de angajamente ale opoziţiei faţă de care am, mi-ar plăcea să nu le am, rezerve. Opoziţia va face front comun şi pro­mite să dea jos în 2011 regimul ma­fiot. Băsescu, refugiat în munţi, în pis­cinele lui încălzite, pentru că pe pârtii nu se prea mai arată, declară că n-a cuvântat de Anul Nou fiindcă nu l-a invitat nimeni. Şi nu-i place să se­me­ne cu Ceauşescu. Haida-de! Când am scris că omul ăsta minte aşa cum respiră am greşit. El minte şi între res­piraţii. Putea să iasă pe muchia ani­lor, aburit şi descheiat la gât, într-o piaţă publică, strigând „Să trăiţi bineeee!”? Nu-i greu de imaginat câte sticle şi hui­duieli ar fi pornit către cel care făcea cândva dansul cocoşului îmbulfoiat pe scene, sub aclamaţii. Anul ur­mător va duce la „modernizarea” României, declară el pitit între microfonul televiziunii publice şi al ra­di­o­u­lui oficial, undeva pe o pârtie unde schi­ază în spatele preşedintelui doar se­pepistul. Explică apăsat cam ce înseamnă asta. Alte sute de mii de bu­getari concediaţi (eventual doctori şi profesori dacă o mai rămâne vreunul de concediat), închiderea spitalelor mici, adică alea unde gă­seau o speranţă amărâţii de prin sate şi cătune, comasarea şcolilor. „Mo­der­nizare şi reformă” până când Ro­mâ­nia va fi reformată în Burundi.

Am convingerea, la început de An Nou, că blestemul care ne urmă­reş­te de lungi decenii îşi va produce mai apăsat efectele, iar eliberarea de sub Băsescu va fi mult mai grea decât eliberarea de sub Ceauşescu. Mult mai costisitoare, dacă nu chiar impo­si­bilă. Cota de energie vitală pe care o are azi poporul român, jalnic deva­lo­­rizată, ca o monedă naţională tocită de inflaţii, nu anunţă nici o revoluţie a demnităţii. Un candidat din competiţia prezidenţială precedentă, singurul cred care ar fi meritat să câştige, dar care a fost invalidat de apatia populară şi de jocurile de culise, in­clu­siv din propriul partid, propunea o „revoluţie a bunului-simţ”. Bietule ide­alist! Bun-simţ ai zis? Trăim în ţa­ra în care nesimţirea este aplaudată pe toate scenele. Furtul nu e cel al pun­gilor cu galbeni de la brâul unor, să zicem, nobili care căscau gura, în piaţa pariziană a linşărilor cu pu­blic, la o decapitare, ci din ciorba, şi aşa chioară, a unor orfelini. De ce cred că eliberarea de sub acest regim va fi mai grea chiar decât eliberarea de sub sovietici sau fanarioţi? Pentru că niciodată forţa morală a unui popor nu a căzut atât de tare. Pentru că nici­o­dată spiritul malefic nu s-a co­co­­ţat atât de sus. Niciodată hoţii nu au avut acces, fără cea mai mică oprelişte, la zestrea şi rezervele de supra­vie­ţuire ale unui popor, stăpânind toate seifurile şi toate cheile. Niciodată cei furaţi nu s-au dovedit atât de ane­mici, niciodată hoţii, atât de netemători de Dumnezeu.

Următorii 15 ani ai României, scrie un studiu european, vor fi de cădere economică neîntreruptă. Ce vă face să credeţi asta, sunt tentat să urlu şi să-i înjur? Pe ce vă bazaţi, măi deştepţilor? De ce n-am fi noi, econo­mic, o Germanie a Europei, o Elveţie ban­cară, o Polonie a demnităţii ca neam? Cu pani orgolioşi. Citesc în altă parte prognoza eternizării lui Băsescu, în varianta Putin, la cârma Ro­mâniei. În consecinţă retractez. Ştiţi voi ceva. Evaluaţi paşii împleticiţi spre viitor ai ţării mele prin convingerea că puterea actuală îşi va continua procesul  asasin. Dar dacă vă în­şe­laţi? Şi totuşi... Cei 5 milioane de lei vechi pe care regimul îi are deja pentru fiecare alegător la următorul scru­tin sunt suficienţi. Trei sferturi dintre românii săraci pot fi cumpăraţi cu acest preţ şi chiar cu mai puţin. Să­ră­cia ucide, iar banii aceştia ţin de cald o lună celor care trăiesc doar cu speranţa salvării zilei de mâine. Mâine e chiar mâine, nici un poimâi­ne în fi­lo­sofia de supravieţuire. Mai departe, când n-ai ce pune în farfurie, e greu de întrevăzut şi devine inutil şi abs­tract. Mai avem niţel de sărbătorit. Cei care am sărbătorit. Mai avem puţin şi ne avântăm, cu capul în jos fireşte, în anul „modernizării” României. Scapă cine poate.

 

P.S. Pentru vârfurile puterii, elicopterul devine – iată deja o tradiţie – soluţia fugii de popor. Băsescu a şters-o de la Predeal cu elicopterul nu doar pentru a ajunge mai lesne la Bucureşti, ci pentru a evita disconfortul unor priviri ostile. Primii doi plimbăreţi cu elicopterul în România sunt Traian Băsescu şi Elena Udrea, întâmplător şi cei care deţin cu adevărat puterea.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de