Elveţia fără ciori

Este o ţară curată ca o farmacie. Este o ţară care nu a fost ocupată nici­odată. Este o ţară unde toţi se spio­nea­ză între ei. Este o ţară care îşi ţine gura-lacăt, provenienţa banilor fiind un secret absolut. Este o ţară în care câinilor li se taie coardele vocale, să nu latre. Este o ţară primitoare cu ori­care borfaş de lux care îşi mută banii la ei. Este o ţară care are mania perfecţi­unii. Este o ţară care a primit banii evreilor, dar a uitat să-i dea înapoi.

Este o ţară numită Elveţia. Ei au legi mai puţine, pentru că se conduc prin referendumuri. Lasă vacile să treacă pe uliţa principală? Fac un referendum comunal. Lasă maşinile străinilor să treacă prin tunelurile de sub Alpi? Fac un referendum canto­nal ş.a.m.d. Au modelul lor de democraţie la care ţin de secole.

Mâine, elveţienii vor avea un nou referendum naţional. Dacă permit românilor şi bulgarilor să lucreze liber în Elveţia – aceasta e întrebarea. Împachetată totuşi, diplomatic, şi în mantaua de fum a interogaţiei dacă reînoieşte această permisiune şi pentru celelalte 25 de state din UE.

Campania a fost dură, adversarii pri­­mirii românilor şi bulgarilor având, potrivit sondajelor, mare audienţă. Un partid populist a făcut propagandă pentru NU cu afişe xenofo­be în care străinii "invadatori" sunt oi negre sau ciori. Românii şi bulgarii, hoţi, violatori, criminali, vin să ocupe paşnica ţară a Cantoanelor, să sugru­me oiţele albe. Aceşti europeni jegoşi vor să circule liber prin cel mai poli­­­ţi­enesc stat european! Ce neobră­zare! Românii şi bulgarii, seminţii orto­do­xe, ar dori să se angajeze nediscriminaţi în firmele eleveţiene, să ocupe lo­curile de muncă dorite de autoh­toni! Nu mi-am pus niciodată întrebarea de ce au venit elveţienii de la Ringier să cumpere în 1995 Liberta­tea, primul ziar al Revoluţiei române şi noi nu am făcut referendum în re­dacţie dacă să-i acceptăm ca pa­troni. Ne-am zbătut să îi facem mai repede permise de muncă liotei de controlori venită de la Zürich să numere scau­ne­le în redacţie, să vadă dacă nu-o păcă­lim la statele de salarii. Nici ei n-au făcut referendum să-şi vândă în Ţara Ciorilor transportoare blindate Py­ranha sau sisteme de ochire pentru tancuri. Au ocolit consultarea populară când şi-au mutat fabrica de ciocolată din România la murdarii de peste Dunăre. Nu s-au consultat po­pular nici când şi-au trimis la Bucu­reşti câteva lepre de proxeneţi as­cunşi sub firma de cârciumari de lux, nici dacă au voie să vândă ciorilor ceasuri. Este undeva o ţară fericită, paşnică, liniştită, care îşi pune şi întrebări tâmpite. Elveţio, vezi că te mănâncă duminică ciorile!