Emil Boc şi re-sovietizarea României

După ce a rezolvat problema alegerilor prezidenţiale, desfăşurate sub deviza «Cine fură mai cu spor? / Comuniştii "noştri" ori comuniştii "lor"?», Emil Boc s-a reîntors la obsesia de a împărţi sărăcia în România prin instigarea membrilor unor categorii sociale împotriva celorlalţi.
Astfel, în septembrie 2009, domnul prim-ministru a acţionat împotriva salariaţilor, descurajându-i în primul rând pe cei care doresc să continue activitatea profesională după pensionare. Acum, Emil Boc se apropie cu paşi mărunţi şi repezi de un alt obiectiv: "civilizarea" pensiilor militarilor care au trecut în rezervă şi beneficiază în mod legal de un asemenea drept.

Emil Boc nu este original atunci când acţionează în mod deschis pentru micşorarea abuzivă a pensiilor militarilor de carieră.
De exemplu, potrivit unui document existent la Arhivele Naţionale Istorice Centrale (fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri - Stenograme, dosar 12/1949, fila 66), în şedinţa Consiliului de Miniştri din 19 octombrie 1949, Ana Pauker, Vasile Luca şi Teohari Georgescu şi-au manifestat în mod deschis opoziţia faţă de regimul special de pensionare a cadrelor militare şi faţă de statutul privilegiat pe care urmau să îl aibă militarii români, selecţionaţi pentru a urma cursuri în URSS.

În procesul-verbal al reuniunii respective s-a consemnat astfel: "Tov. Bodnăraş a prezentat proectul (sic!) de Decret pentru micşorarea duratei de disponibilitate şi stabilirea procedurii de rechemare din retragere pentru boală a ofiţerilor, subofiţerilor şi maiştrilor militari.

Luând parte la discuţii, Tov-ii Vasile Luca, Ana Pauker şi T. Georgescu arată că nu e just să se aplice un regim de pensionare diferenţiat ofiţerilor, ci trebuie stabilit un regim unic aplicabil tuturor oamenilor muncii, inclusiv ofiţerilor.
În concluzie, s-a trasat sarcină Ministerului Apărării Naţionale a studia această problemă în colaborare cu Ministerul Muncii şi Prevederilor Sociale şi Ministerul Afacerilor Interne şi a veni cu propuneri pentru unificarea celor trei regimuri de pensionare, alcătuindu-se un proect (sic!) de Decret.
Tov. Bodnăraş a prezentat apoi proectul (sic!) de Hotărâre referitoare la drepturile ofiţerilor şi elevilor din Armata R.P.R., trimişi să urmeze cursurile şcolii militare în URSS.
În urma discuţiunilor, stabilindu-se că solda acordată acestor ofiţeri este exagerată comparativ cu renumeraţiile acordate celorlalţi trimişi pentru studii în URSS, s-a hotărât amânarea acestei chestiuni spre a mai fi studiată (subl.n.)".

Cu toate acestea, generalul Emil Bodnăraş, ministru al Apărării Naţionale, a perseverat în susţinerea propunerilor sale şi, la 15 noiembrie 1949, într-o altă şedinţă a Consiliului de Miniştri, a reuşit să învingă opoziţia sinistrului trio, alcătuit din Ana Pauker, Vasile Luca şi Teohari Georgescu. Ofiţerii trimişi la studii în URSS au primit diurnele necesare, iar sistemul special de pensionare a cadrelor militare a fost menţinut.

După 60 de ani, ideile aberante susţinute de Ana Pauker & Co. sunt reluate de la fel de sinistrul Emil Boc. "Haiducia" de care este acuzat în ultima vreme actualul prim-ministru al României, în ziarele din opoziţie, atunci când acesta vorbeşte despre recalcularea pensiilor cadrelor militare care au trecut în rezervă, se aseamănă, de fapt, cu acţiunile întreprinse de cei care au sosit cu tancurile sovietice la Bucureşti, în august 1944. Interesant este şi faptul că Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană sunt amestecate de Emil Boc în această acţiune, preluând locul sovieticilor.