Emisiunea cu Tudor Gheorghe, împărtăşanie pentru sufletul românesc

Emisiunea de la Antena 3, în care Mihai Gâdea şi Mircea Badea l-au avut invitat pe Tudor Gheorghe, a fost o revărsare de sensibilitate, de  recunoştinţă pentru mamă, pentru femeie. “Al cincilea anotimp”, cum este un titlu al şiragului de 24 de concerte în toată ţara. Ca totdeauna, concertele lui Tudor Gheorghe sunt însemnate prin culoarea sărbătorilor în calendarele multor români. Artă cu profundă amprentă românească, Tudor Gheorghe a adus în inima românilor cântul şi poezia de mare valoare, har care n-a scăzut cu timpul. Am făcut interviuri cu Tudor Gheorghe şi am scris sub dicteul lui, era o impietate să umbli şi la o virgulă. Tudor Gheorghe a dormit vreo două nopţi, în 1983, la mine acasă. Sorbeai vorbele lui. Marele scriitor, intelectual de zbor înalt, Romulus Vulpescu, spunea că în interpretarea lui Tudor Gheorghe chiar poeţii autori ai textelor descoperă noi nuanţe la care nici nu se gândiseră. Se destăinuia Tudor Gheorghe în emisiunea de la Antena 3: „Talentul l-am moştenit de la mama, povestitoare cu har, ţărancă olteancă. Ţesea la război în ogradă preşuri din acelea din petice şi a venit vecina, mama Rina, îi spuneam noi, şi o ruga să-l ţină la ea niţel pe copil, pe Fănel. Ea l-ar fi lăsat în curte, dar băieţelul avea ochii aşa de negri, că s-a temut să nu-l ciugulească găinile, crezând că sunt mure. Vecina se ducea să pună grâu în vasul pe care-l va duce la moară purtându-l pe cap, iar peste grâu, îl aşeza şi pe Fănel. Duceau oltencele pe creştetul capului găleţile cu apă de nu se vărsau deloc… Fănel, mai târziu, a fost Ştefan Andrei, ministrul de externe al ţării. Cândva, în satul oltenesc al bunicii, a venit călare pe un cal alb fiul boierului, Henry Coandă. A plăcut-o pe bunica, mândra satului. Peste timp, când marele inventator al avioanelor s-a reîntors în ţara natală, a revenit în sat şi a observat-o pe bunica, cu o năframă neagră şi chipul frumos, fără riduri: „Tu nu eşti Mariţa?”, a întrebat-o Coandă, la care bunica i-a răspuns: „Atâta-ţi trebuia să fi uitat cum mă cheamă!”.