x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Energia: alături de cine suntem in UE?

0
Autor: Ilie Serbanescu 16 Oct 2007 - 00:00
O problemă crucială care trebuie să-şi găsească soluţie urgentă, mai ales in contextul discutării perspectivelor energetice ale ţării, inclusiv in planul unei strategii, se referă la preţul energiei electrice şi este legată de imprejurarea că, din motive naturale (şi nu neapărat tehnologice), aceasta in Romănia este produsă la costuri extrem de discrepante, in timp ce pe piaţă este nevoie de intreaga energie produsă, indiferent de costuri.

In asemenea condiţii, că preţul energiei electrice ar urma să rezulte din piaţă, mai precis din concurenţa liberă de pe piaţă, constituie nu numai o poveste pentru recruţi, ci chiar o diversiune care urmăreşte de fapt să ascundă un jaf al verigii slabe din piaţă, pe care o constituie cosumatorii casnici.

Cum să rezulte din piaţă, dintr-o concurenţă liberă, preţul unei energii produse şi sub 10 dolari MW (in cazul celei hidro), dar şi la 40-70 de dolari MW (in cazul celei termo), in vreme ce in piaţă este nevoie şi de una, şi de alta?! Decizia trebuie să fie politico-administrativă, rezultănd desigur dintr-o medie a pieţei, dar nu dintr-o concurenţă liberă, căci nu poate exista o concurenţă liberă intre concurenţi cu costuri atăt de discrepante din motive naturale. Liberalizarea pieţei, cerută de UE şi decretată repede-repede in Romănia, este de un cretinism feroce in asemenea condiţii. Şi, de fapt, de un cinism atroce! Se cunoaşte la ce a dus cu o rapiditate aproape debordantă liberalizarea pieţei in domeniu: nişte intermediari (care sunt consideraţi a constitui insăşi piaţa) au confiscat pur şi simplu la dispoziţia lor energia produsă ieftin, lăsănd verigii slabe din piaţă - pe care o reprezintă populaţia - să cumpere numai ceea ce rămăne, adică energia produsă scump. Aceasta nu este economie de piaţă, ci o economie de jaf!

Evident, un mecanism trebuie pus la punct, prin intermediul căruia in preţul energiei la consumator să se reflecte contribuţia specifică a diferitelor forme de energie la costurile la care acestea ajung să fie produse (hidro, termo, nucleară). Aproape la mintea cocoşului, un asemenea mecanism nu-l va impune piaţa, ci doar o susţinere politico-administrativă. Asta, repetăm, dacă vrem ca piaţa energiei să fie in serviciul consumatorilor, şi nu un jaf al acestora!

Problema preţului energiei electrice la consumator şi-ar putea găsi o rezolvare aproape automată in cazul constituirii proiectatei companii naţionale integrate, propusă de Guvernul Tăriceanu. Reunind producţia din surse hidro, termo şi nucleare, compania ar livra la un preţ mediu şi, prin forţa deţinută in piaţă, acest preţ de livrare de către compania
respectivă ar fi un reper in piaţă.

Reorganizarea unităţilor energetice rămase in proprietatea capitaluilui public romănesc sau a unei părţi din acestea prin constituirea unei companii naţionale energetice reprezintă o miză imensă. Reuşita unei asemenea companii ar mai putea reinzestra statul romăn măcar cu ceva din frăiele de care este necesar să dispună in acest sector strategic al economiei, după ce, in mod incredibil, statul romăn şi-a cedat controlul asupra exploatării resurselor de petrol şi a jumătate din cele de gaze.


Constituirea propriu-zisă a companiei respective se va lovi insă de obstacole imense, după dezmembrarea nu doar economică, ci şi juridică a fostului colos integrat din sistemul energetic romănesc. In plus, refacerea in sistem a unei structuri integrate pe verticală va intălni opoziţia Comisiei Europene de la Bruxelles, care reclamă, dimpotrivă, dezmembrarea marilor monopoluri energetice naţionale pe principiul separării activităţii de furnizare (producţie, import) de activitatea de distribuţie. Subiectul este controversat in UE. Sunt mai multe ţări, in frunte cu Franţa şi Germania, care resping tranşant ideea. Altele se dau mai liberaliste, cochetănd cu ideea, dar se folosesc de fapt de paravanul franco-german pentru a-şi acoperi propriile reticenţe. Pentru a crea o companie naţională integrată, Romănia trebuie să se pregătească serios şi din punctul de vedere al argumentării, şi din punctul de vedere al infruntărilor politice. Romănia trebuie să se decidă ce poziţie va apăra in domeniu, mai precis de partea cui va fi in problema cu pricina. In orice caz, această poziţie şi cu atăt mai mult constituirea unei companii naţionale energetice trebuie, in mod evident, să aibă in spate un consens al forţelor politice din Romănia, şi nu doar decizia unui executiv care dispune de o susţinere fragilă in parlament.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   piata

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de