x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Energia fiinţelor şi a obiectelor care ne înconjoară

0
Autor: Maria Timuc 22 Oct 2010 - 00:00
Dacă nu putem demonstra ştiinţific faptul că o casă "aude şi reacţionează" la sentimentele noastre (aşa cum aţi citit în articolul de ieri), trăim experienţe de viaţă care ne invită să înţelegem că gândurile şi sentimentele au consecinţe fizice şi pot modela într-un mod uluitor conformaţia evenimentelor. Asta se întâmplă pentru că lumea înconjurătoare îi răspunde lumii noastre interioare şi invers.

Se întâmplă pentru că tot ce este în univers - fie fiinţe sau obiecte, bacterii, virusuri sau chiar gândurile noastre - emite o energie şi are o anumită frecvenţă de vibraţie! În consecinţă, la nivel subtil sau la un nivel care scapă capacităţilor noastre de percepţie, comunicăm şi cu fiinţele, dar şi cu obiectele din jurul nostru. În privinţa comunicării mentale (telepatie) între oameni sau a comunicării dintre oameni şi plante, de exemplu, avem şi confirmări ale ştiinţei. Dar dacă un lucru nu este încă dovedit ştiinţific nu înseamnă că nu există şi nu are efecte în viaţa noastră. Nici gravitaţia nu era dovedită până când un fizician nu s-a relaxat sub un măr; merele căzuseră veacuri întregi din pomi şi gravitaţia îşi făcea treaba ei, fără să-i pese dacă cineva o dovedeşte sau nu.

Doctorul Ihaleakala Hew Len, un psiholog care a vindecat aproape toţi bolnavii dintr-un spital de psihiatrie spunându-le "te iubesc: te rog, iartă-mă" (aceştia trăiau în condiţii de izolare totală, fiind catalogaţi ca pacienţi periculoşi), a mărturisit - la o conferinţă pe care a susţinut-o la un hotel cu multe stele din Bucureşti - că respectivul hotel fusese cândva un loc rău famat. Suferinţele îndurate de multe femei acolo rămăseseră încrustate în energia care umplea şi înconjura locul, iar dr. Len a curăţat acele energii! El a descris în amănunt evenimente care se petreceau în urmă cu zeci de ani în hotel. Chiar dacă oamenii de atunci nu mai trăiesc fizic, suferinţele îndurate de unii şi atrocităţile aplicate de alţii continuă să... fie prezente şi resimţite de către un clarvăzător! Ce a făcut el practic? A comunicat în mod conştient cu energia obiectelor, a locurilor, a spaţiilor.

Noi comunicăm - de asemenea - cu tot ce ne înconjoară, dar o facem inconştient. Dacă mergem într-o casă şi ne simţim inconfortabil sau ne displace spaţiul în sine, se poate să fie din pricina unei astfel de comunicări. Când spunem "se poate" înseamnă că se poate să trăim un disconfort într-un spaţiu, într-un loc sau cu o persoană din multe alte motive! Important pentru noi este să ştim că spaţiul în care ne petrecem cel mai mult timp are nevoie de afecţiunea şi căldura noastră.

După cum spune dr. Hew Len într-o carte spectaculoasă, "Zero Limite", scrisă de Joe Vitale, spaţiile în care locuim, susţinem conferinţe sau diferite activităţi au şi "nume", la fel ca oamenii. Un obiect, precum "scaunul" pe care a stat un om falimentar, menţine energia falimentului şi, în mod interesant, nimeni nu se aşază pe el, iar scaunul este foarte "supărat", mai spune Hew Len. Adică noi rămânem cumva impregnaţi în obiectele pe care le folosim, istoria noastră rămâne înscrisă în obiecte şi amintirile noastre continuă să trăiască în spaţiile pe care le-am locuit sau în inelele purtate, iar un clarvăzător talentat le poate citi şi după zeci de ani!

Ce minunat ar fi să ne aşezăm mereu pe scaune pe care au stat oameni fericiţi şi noi înşine să lăsăm în urmă scaune "fericite", pe care s-ar grăbi toată lumea să le ocupe. Ce minunat ar fi să ducem în orice spaţiu sentimente frumoase sau măcar o stare de mulţumire! Ce important ar fi să ne comportăm cu locuinţele noastre cum ne comportăm cu o fiinţă dragă! Să-i spui uneori casei tale "te iubesc, mă simt minunat aici" poate fi o binecuvântare pentru mintea ta mai întâi. Şi, chiar dacă nu eşti dr. Len, să înţelegi imediat răspunsul casei, într-un fel sau altul îl vei simţi, fie şi dacă asta înseamnă doar să ai un somn teribil de liniştit. Casa va deveni mai caldă şi oamenii care o vor vizita ar putea spune "ce bine-i aici, e ceva care-mi place în casa asta!". Iar acel ceva nu-i decât frumuseţea gândurilor şi a trăirilor tale...
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de