x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Enunțul de salvare

0
Autor: Daniel Apostol 20 Mar 2020 - 07:55
Enunțul de salvare
Vezi galeria foto


Eu cred că Guvernul nu trebuie să aibă o abordare sectorială în gândirea unui plan de măsuri de salvgardare a economiei. Economia reală, în ansamblul ei, va avea de suferit. Iar planul de salvare trebuie să fie pentru toată economia, pentru toată lumea. Căderile vor fi și mai brutale în zona sutelor de mii (peste 600 de mii) de microîntreprinderi, majoritatea covârșitoare a acestora având ca obiect de activitate prestările de servicii și reprezentând sursa de venit pentru peste un milion de cetățeni și familiile lor (doar la nivel de angajați regăsim circa 800 de mii în sectorul IMM). Companiile agile, care acum reușesc să treacă rapid în mediul on-line sau în livrarea de servicii la distanță, sau cele care tot cu mare agilitate își reorientează liniile de producție către cererea internă vor avea și ele de suferit din cauza unor căderi pe lanțul economic și din pricina lipsei de lichiditate ce se va face simțită. Apoi, IMM-urile trăiesc în siajul marilor corporații, iar dacă acestea vor repeta tăierile bugetare operate la criza din 2008-2009, cei sacrificați vor fi tot antreprenorii și angajații lor.

Eu cred că acum STATUL român ar trebui să facă tot posibilul să MENȚINĂ în viață firmele autohtone, să le dea comenzi și să le ajute să păstreze angajații activi. Măsura de suportare de către stat a șomajului tehnic este bună, dar este o măsură care tratează efectul  (disponibilizările, concedierile, reducerea locurilor de muncă) și nu una care să combată cauza. Investițiile majore ale statului pot angrena o mare parte din economia reală, iar acestea pot fi continuate chiar și în regim special, corespunzător unei situații de urgență. Proiectele de investiții care aduc lângă stat marile companii strategice (cum sunt cele din ENERGIE, vezi proiectele offshore) sunt acum mai necesare ca oricând, pentru că dau un semn de stabilitate într-o lume vecină cu haosul.

          Panica a lovit imediat businessurile din linia I-a: turismul, hotelăria, restaurantele, evenimentele, relațiile cu diverse categorii de public, firmele cu lichiditate redusă, prestările de  servicii diverse. Dar întregul business va fi atins în săptămânile ce vor urma.

          Aș vrea să văd, concret, simplu, enunțul de salvare pe care îl aduce Statul către cetățenii săi:

  • ce injecție de lichiditate va opera statul în economia reală și mai ales CUM?
  • CUM va contribui STATUL la asigurarea CONTINUITĂȚII activităților economice care înseamnă locuri de muncă, venituri pentru populație, produse și servicii obligatorii și necesare traiului și care vor întoarce în final venituri la bugetele publice.
  • CUM despovărează cetățenii și firmele de povara fiscală: pe un termen definit, concret, taxele și impozitele pot fi suspendate/amânate/subțiate. NU doar amânate! Morții (fizic și economic) nu pot fi întorși de la groapă ca să achite taxe și impozite, dar supraviețuitorii pot să o facă.  STATUL va fi aici și peste 2-3 ani, când, ajutați să ne revenim, putem fi puși să rambursăm atunci ajutorul primit astăzi. Contribuabilul care vede că este ajutat de STAT se va conforma voluntar cu mult mai multă înțelegere decât o face acum, când nici măcar nu vede ca STATUL să-i întoarcă - pe baza impozitelor plătite - servicii sigure de sănătate, educație, administrație, infrastructură etc. 
  • CUM/DE UNDE  se va împrumuta statul cu NOIMĂ, cu ROST clar pentru susținerea financiară a acestor măsuri, inclusiv pentru finanțarea unui deficit bugetar mai mare, care poate fi trecut, ca importanță, pe loc secund, pentru o perioadă de 1-2 ani. Unde sunt Banca Mondială, BERD, BEI, FMI și toate umbrelele de vreme bună” când avem nevoie de ele?
  • Cum negociază statul român cu UE astfel încât să obținem fonduri europene suficiente/îndestulătoare de salvgardare, care să ajute cetățenii români și firmele autohtone să supraviețuiască economic unei crize căreia marile economii europene (Germania, Franța, Italia) îi vor face față mult mai ușor.
  • CUM va invita, va provoca, va coopta sau chiar va forța statul român băncile comerciale să pună umărul concret la redresare economică, NU CA ÎN 2008-2009-2010, când bancherii au trăit bine merci (în ROMÂNIA) tăind legăturile cu economia reală și făcând profituri din credite acordate statului. Creditul comercial ar putea fi preluat în credit bancar cu dobânzi mici, subvenționate 100% sau parțial de stat, pe perioadă determinată de starea de urgență socială și economică.
  • Ca să preiau ideea domnului Adrian Vasilescu: Băncile trebuie să supraviețuiască!” DA! Și, în același timp NU! Băncile trebuie să supraviețuiască, dar prima dată trebuie să supraviețuiască ECONOMIA REALĂ în ANSAMBLUL EI! Nu doar sectorul bancar, că nu e mai deosebit decât restul muritorilor. Obiectul de activitate al Băncilor este tocmai finanțarea cetățenilor și a economiei reale, dacă ei mor, atunci mor și bancherii. Dacă “mor bancherii” e foarte grav, dar nu e sfârșitul lumii.
  • CUM și CÂND va acționa STATUL să despovăreze populația și firmele, pe perioadă determinată, prin suspendare de plată a creditelor bancare. Dacă o bancă amână plata ratei la împrumut pe două luni, iar în luna a treia cere toate cele trei rate deodată, îl trimite sigur la groapă pe plătitor și nicidecum nu îl face să supraviețuiască.

 

          Sunt multe de gândit. Și de scris. Dar mai ales de făcut. LEADERSHIPUL este cheia unei coerente și corecte ieșiri din criză. Un leadership orientat spre OM, spre CETĂȚEAN, de la care acesta din urmă așteaptă acum Enunțul de Salvare.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de