x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Epoca - Comunismul romanesc impotriva Moscovei

Epoca - Comunismul romanesc impotriva Moscovei

10 Sep 2006   •   00:00
Epoca - Comunismul romanesc impotriva Moscovei

Isteria artificiala care e Dosariada a dus la rescrierea neobolsevica a trecutului in interesul prezentului. Nepotii lui Mihail Roller se opintesc sa infatiseze cei peste 50 de ani de comunism ca un tot otova, lesne de abordat in clisee amintind de catavencianul, Ieri intunericul, azi lumina. In realitate, comunismul romanesc a fost o epoca definitoriu complexa si contradictorie, cu suisuri si coborasuri, cu perioade de inghet alternand cu perioade de dezghet. O epoca marcata de procese stand sub semnul bataliei zadarnice de a adaptare la realitatile romanesti a unei utopii. Printre aceste procese, la loc de frunte, se situeaza cel vizand eliberarea de sub stapanirea ruseasca.

MODEL IMPUS ARBITRAR. Seducatoare ca idealitate, ca aspiratie de biblioteca, societatea socialista s-a dovedit catastrofala la impactul cu viata propriu-zisa. Realitatea complexa si contradictorie a fost obligata sa se inghesuie in tocurile stramte, rigide, ale unei teorii abstracte. Pentru Romania, esecul comunismului si-a avut cauza nu numai in impunerea unei doctrine abstracte, ci si in importarea unui model strain societatii noastre. In Rusia, doctrina comunista s-a nascut dintr-o realitate specifica. Berdiaev a demonstrat magistral, in Sensul si sursele comunismului rus, existenta unor radacini ale revolutiei bolsevice in traditia intelectuala ruseasca. In Romania, comunistii n-au avut nici macar acest avantaj. Ei au trebuit sa aduca in realitatea noastra modelul construit pentru conditiile din Imperiul tarist. Astfel discrepanta dintre doctrina si realitate a crescut enorm. Siluirea vietii a fost mult mai mare decit in Rusia.

In acelasi timp, comunismul a fost pentru toate tarile estice nu numai o doctrina impusa arbitrar vietii si un model fara nici o legatura cu realitatile nationale, dar si o teribila forma de asuprire ruseasca. Inca din 1956, cand hrusciovismul a dat aripi nationalismului din Est, s-a vazut ca, de fapt, sub pretextul instalarii comunismului, rusii au cucerit tara dupa tara. Comunismul n-a insemnat altceva decat o extindere a imperialismului rusesc in intreaga Europa#59; imperialism care a luat locul, astfel, gratie victoriei in cel de-al doilea razboi mondial, imperialismului german, reprezentat de hitlerism. Prin fisura produsa de Raportul lui Hrusciov la Congresul XX al PCUS, popoarele din Est au descoperit ca fusesera obiectul unei exploatari economice de tip medieval. Atat prin tratate economice inrobitoare, cat si prin infiltrarea in toate mecanismele vietii social-politice, sovieticii au dus, sub masca ideologiei marxist-leniniste, o politica de reconstituire a imperialismului rus.

RAPORT. Pentru Romania, aceasta ocupatie ruseasca a produs traume mult mai mari decat in alte tari. Prin victoria democratiei populare, romanii s-au trezit sub stapanirea unuia dintre marii lor inamici de secole. Spre deosebire de alte tari, Romania avea o lunga traditie de lupta impotriva expansiunii rusesti. Aceasta situatie aparte, in raport cu Uniunea Sovietica, explica firava influenta a Partidului Comunist in viata politica interbelica. Ea explica, totodata, si ostilitatea marii majoritati a populatiei fata de comunisti: vedea in acestia, fara nici o ezitare, instrumentele cotropitorului strain. Cu atat mai mult cu cat multi dintre liderii de inceput ai comunismului romanesc fusesera adusi de tancurile sovietice direct de pe culoarele Kominternului. Aceasta adevarata semnificatie a instaurarii comunismului in tarile estice a facut ca istoria postbelica a Europei socialiste sa aiba drept dimensiune lupta de eliberare de sub tutela Moscovei. Oricat de inrobiti ar fi fost doctrinei marxist-leniniste, liderii comunisti nu puteau sa nu-si dea seama ca sistemul pe care voiau sa-l impuna realitatii ar fi fost mult mai acceptabil daca ar fi capatat o independenta fata de Uniunea Sovietica. Acestei tendinte vizibile in intreaga evolutie a comunismului postbelic, Kremlinul i-a raspuns de fiecare data cu maxima brutalitate.
Continuare in numarul viitor

LUMEA PRIN CARE TREC

... baba se piaptana

Pana la 6 martie 1945, nu se remarca vreun spectacol din viata noului prieten al poporului roman. In teatrul dambovitean se remarca insa numeroase scandaluri privind directoratele. Cum a fost, de pilda, cel de la Teatrul National din Bucuresti. In ianuarie-februarie 1945, cand tara se indrepta spre 6 martie 1945, ziua debutului oficial al bolsevizarii, la Teatrul National Bucuresti ardea cu valvatai scandalul Victor Eftimiu. Oameni din interior pornisera campania sa-l dea jos pe director. In cea mai cunoscuta maniera interbelica: memorii inaintate Ministerului, piri in presa, anonime venite pe sub usa, certuri, scene de mahala. Lumea teatrului isi vede de-ale ei. Oarba dezastruos la tot ce se intampla in jur, ca locuitorii unei insule din Pacific, angajati in razboiul de a pune mana pe scorbura cea mai confortabila, in timp ce undeva, in adancuri, se acumuleaza mania unui tsunami. Tara ardea si baba se pieptana. Oamenii de cultura, cei din teatru se iluzionau ca 23 august 1944 va fi o intoarcere la viata interbelica. Si se apucasera de moravurile care facusera cariera in aceasta perioada. Intre acestea, la loc de frunte se situa batalia pentru sefii. La fel s-a intamplat si dupa decembrie 1989. Nici n-apucase bine sa cada Ceausescu la Targoviste, ca literatii se si incaierasera pentru a pune mana pe revistele de cultura. Iluzionandu-se ca se va reveni la comunismul de truda din primi ani ai lui Ceausescu. N-a venit comunismul de treaba. A venit capitalismul cel rau.

BARFE

Un neamt al gramaticii

Cineva de la Opinia din Iasi se incapataneaza sa sustina ca I.L. Caragiale foto e autorul unei fabule tiparite sub pseudonim. De la Berlin, dramaturgul expediaza ziarului Liberalul, la 24 iulie 1907, o epistola prin care roaga sa i se publice o replica la campania din ziarul provincial Opinia. Textul suna astfel: quot;"Cu respectul si teama datorite de un comun publicist unui atat de eminent om de litere, critic etc., sunt, prea stimate Domnule Doctor Blumenberg, Al D-voastra servitor Caragiale Publicist romanquot;". Dupa ce pune scrisoarea la posta, Caragiale se grabeste sa expedieze o a doua scrisoare: quot;"Stimate Domnule Redactor si Confrate, Banuiesc ca adineauri, in pripa, prin scrisoarea mea recomandata, nu v-am dat exact alineat al doilea din scrisoarea mea catre ilustrul critic Dl. Doctor Blumenberg de la #194;#171;Opinia#194;#187;. Imi permit a vi-l transcrie inca o data indelete .... Cu respectul si teama datorite de un comun publicist unui eminent om de litere, critic etc., sunt, prea stimate Domnule Doctor Blumenberg, Al D-voastra servitor Caragiale Publicist roman. Sunt al Dv. Dle Redactor al #194;#171;Liberalului#194;#187; devotat Confrate Caragialequot;". In al doilea text, cel ce poate fi publicat, Caragiale purcede la o mica operatie: scoate quot;"atitquot;" dinaintea lui quot;"eminentquot;".Ca sa vezi ce inseamna un mare scriitor#33; Atata osteneala doar pentru un quot;"atitquot;"#33; Ce ar fi insemnat daca ar fi descoperit o greseala de gramatica#63;#33; Ar fi luat-o la fuga dupa trenul care ducea scrisoarea la Bucuresti#63;#33;

NIMIC NU SE PIERDE
21 APRILIE 1934. La Consiliul de razboi se desfasoara Procesul Complotistilor impotriva lui Carol al II-lea. Potrivit Rechizitoriului, mai multi ofiteri in frunte cu colonelul Victor Precup planuisera asasinarea Regelui. Victor Precup fusese unul dintre ofiterii care contribuisera decisiv la aducerea lui Carol al II-lea in tara. Documente descoperite ulterior dezvaluie ca totul a fost o diversiune pusa la cale de chiar Majestatea Sa. Un prim semn al unei trasaturi de caracter a lui Carol al II-lea: cinismul de a-si sacrifica amicii.

SECOLUL AL XX-LEA
DECEMBRIE 1970. Varsovia. Willy Brandt a ingenunchiat la Monumentul celor din ghetoul varsovian, lichidati de nemti in 1943. Un pas insemnat facut de cancelarul german in politica sa de deschidere catre Est, ramasa in Istorie sub numele de Ostpolitik.
×
Subiecte în articol: istoria ca telenovela comunismul