x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Epoca imposturii

0
Autor: Miruna Munteanu 22 Iul 2009 - 00:00

Afacerea Ridzi şi fabrica de diplome de la Spiru Haret - cele două mari scandaluri ale acestei veri - au un numitor comun: impostura. Un fenomen care în 20 de ani de democraţie originală s-a generalizat ca un cancer metastazic.



Impostura academică a devenit de mult o banalitate în România. Orice analfabet cu ceva dare de mână îşi poate încropi fără probleme un CV năucitor. Încă de pe vremea ilustrului Mischie, colecţionarea doctoratelor devenise, alături de vânătoare, sportul favorit al baronilor locali. Dar şi al şefilor de prin poliţie sau vămi. Cu timpul, apetitul pentru titluri universitare şi diplome fictive nu s-a domolit, ci s-a extins ca o molimă în întrega noastră clasă politică. Surprinzător, cei mai afectaţi nu sunt bătrânii dinozauri, ci lupii tineri, dornici de afirmare.

"Generaţia aşteptată" a dus impostura pe culmi neimaginate în trecut. Multe dintre noile staruri promovate de partide afişează fără jenă biografii contrafăcute grosolan. Exemplul notoriu este cel al mezinei prezidenţiale, care se lăuda cu "studii economice în Statele Unite". Mai recent, Sorina Plăcintă - unsă proaspăt ministru al Tineretului - pare incapabilă să-şi aducă aminte când şi unde a făcut a doua facultate, menţionată în CV-ul oficial. Un alt europarlamentar PD-L, Oana Antonescu, îşi înfrumuseţează trecutul cu o nonşalanţă halucinantă.

De pildă, declară că a fost "asociat" într-o mare firmă bucureşteană de avocatură, când de fapt a trecut pe acolo doar ca stagiar. Nu este singura "licenţă poetică" din biografia "creativă" a acestei beizadele de rangul doi. Oana este fiica lui Marin Antonescu, liderul PD-L de Dâmboviţa. Nimeni altul decât fostul consul al României în Belgia, cunoscut şi ca "securistul lui Băsescu" de pe vremea când preşedintele nostru lucra la Anvers. În campania electorală, tânăra candidată se împăuna cu experienţa Bruxelles-ului.

Nu, nu vorbea despre epoca în care tăticul ei făcea pe-acolo poliţie politică, ci despre faptul că ea lucra deja în Parlamentul European. "Aş vrea să continuu ceea ce am început..." - explica, plină de importanţă, într-un interviu acordat pentru Jurnalul Naţional. Pesemne că începuse ceva foarte important din postul de secretară a euro-manelistului clujean Rareş Niculescu. Poate vreo cafea? Ceea ce frapează acum nu mai este doar lipsa de corectitudine, ci aceea de elementară prudenţă. Monica Iacob Ridzi a renunţat la orice precauţii în campania ei frenetică de susţinere a Elenei Băsescu.

Pentru metamorfoza politică a mezinei prezidenţiale nu erau suficiente niscaiva diplome universitare. Era nevoie de foarte mulţi bani. Dar nu de mediatizare ducea EBA lipsă. Orice realizator de televiziune ar fi fost fericit să o aibă ca invitată pe cea mai controversată dintre candidate.

Atunci, pentru ce anume au fost sifonaţi banii publici? Ce au oferit "mogulii" în această tranzacţie murdară, înfierată chiar de preşedinte? Nu cumva tocmai promisiunea unor interviuri "prietenoase", lipsite de asperităţi? Nu oricare politician are nevoie să-şi plătească apariţiile televizate, aşa cum diplome cu cântec nu-şi procură tinerii care chiar vor să înveţe.

Din păcate, trăim într-o societate care promovează agresiv formele fără fond. Impostura a devenit model de succes. Din nefericire, nici elitele autentice, nici electoratul nu au ştiut să o sancţioneze.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de