Epoci răzleţe, absente din istorie.

Unora comunismul li se potriveste perfect, sunt nascuti pentru o viata sub dictatura. Altora le prieste so­cie­tatea de piata, au vocatia luptei si a castigului. In toate epo­ci­le si in toate organizarile sociale au existat oameni care s-au simtit destinati acelor epoci. Mai mult chiar, le-au creat, le-au impus reguli care-i avantajau. In istorie, ei conteaza ca personalitati de repre­zen­tare.

Ce nu spun cartile de istorie si, in general, nici cunoscatorii evo­lu­tiei sociale e ca dintotdeauna au existat nu numai indivizi, ci si multimi intr-un total contratimp cu lumea in care au fost obligate sa se nasca si sa moara. Oameni si mul­timi pentru care ar fi fost sa functioneze alte organizari decat acelea cunoscute pana azi, dar care ori au inmugurit intr-un veac sclavagist, feudal sau burghez si n-au avut forta sa se impuna, ori inca n-au fost imaginate de om. Nu e vorba despre asa-numitii ina­dap­tabili, a caror nepotrivire cu me­diul intereseaza niste pricini in­dividuale, ci despre adevarate clase cu structuri spirituale deo­se­bite de ale claselor majoritare.

Exista psihologii adunate, care se cheama colectivitati, si psiho­logii risipite, care daca s-ar aduna ar veni in istorie cu un tip de organizare profund deosebit de cele cunoscute. Cu decenii in urma, formula "om al epocii sale" era supremul elogiu adus liderilor ideologici si comunismului. Ca si cum liderii lumii capitaliste nu erau si ei tot oameni ai epocii lor. Se spu­ne ca omenirea nu se indreapta ca­tre un undeva prevazut de gan­di­rea prezentului, ceea ce e de ac­cep­tat. Ne indreptam spre un inco­tro fara nici o definitie. Dar daca pri­vim in urma si in jurul nostru, con­statam ca, in paralel cu tot ce acum trece drept adjudecat de is­to­rie, au existat neluate in seama ca­tegorii umane ignorate, respinse sau pedepsite, pentru ca se nas­cu­sera cu o gena rara in plus. Fie­ca­re din noi a cunoscut persoane ana­tomic asemeni noua, dar care sufleteste nu se aliniau in nici un chip starii generale. Au si aceste persoane separate suflete-pereche, dar unde se gasesc pe planeta aceste suflete-pereche nu stie nimeni. Ideea e ca, pe langa aur, platina si uraniu, precis ca mai exista si alte materii pretioase de care omenirea ar avea mare nevoie, insa nu le-a venit vremea. Nici n-o sa le recu­noas­tem daca ne ies in cale, ca ma­terie pretioasa si rara, pentru ca nu seamana cu nimic din ce cu­noas­tem. Tot asa exista si alte stari ale materiei spirituale, aici pe pa­mant, la care inca n-am ajuns cu in­telegerea. Exista, desigur, oa­meni cu a caror minte, altfel orientata decat mintile imensei ma­jo­ri­tati, omenirea n-are ce face. Spino­za, observa un scriitor de acum un se­col, era slefuitor de diamante si tot orasul il credea geamgiu.