Eroare de pilotaj

In aceasta vara, a zborurilor de pasageri care se prabusesc disperant, parca mai des ca oricand, parca mai televizat si mai "in direct" ca oricand, m-am gandit, in cateva randuri, cat de mult seamana o tara cu un avion.

Ca si avioanele aflate in zbor o tara are, la un moment dat, o anumita tinta, un parcurs care se cere terminat cu bine, intr-un timp dat. Destinatia unei tari o reprezinta obiectivele de securitate si de bunastare. Un avion are, ca si tara, conducatori care au grija ca planul de zbor sa fie respectat si disciplina de la bord sa nu fie incalcata. Ei pot fi asemanati cu politicienii. Un avion are la bord persoane care se ocupa cu comunicatiile, cu legaturile cu lumea, si persoane care se ocupa cu aprovizionarea sau cu serviciile necesare, de orice tip. Ei sunt comparabili cu administratorii si furnizorii de servicii publice in cazul unei tari. Si, nu in ultimul rand, un avion functioneaza dupa reguli stricte care sunt impuse tuturor celor care participa la zbor, la fel cum o tara moderna trebuie sa functioneze dupa o piramida de reglementari ce are in varf Constitutia.

In aceasta vara, plina de calamitati de tot felul, mi s-a parut ca Romania seamana cu un avion care se prabuseste. Desigur, ar fi o paralela de ordin tehnic. Avem o tinta de atins dar am pierdut drumul si nu mergem cu viteza cuvenita. De fapt, ne invartim in cerc, deasupra unui peisaj arid. In cercuri din ce in ce mai mici. Controlorii de zbor aflati in punctul de la destinatie incearca cu disperare sa tina legatura cu noi. Din cand in cand se mai stabileste cate o legatura radio, pentru cateva minute. Dar semnalele care vin de la ei nu mai sunt intelese de nimeni. Pentru ca in avionul Romania domneste un vacarm general.

Avionul Romania are doi piloti, ca toate avioanele. Dar fiecare dintre ei trage de mansa in directii diferite. Si, din cand in cand, isi mai trag unul altuia cate o palma. In vreme ce avionul se prabuseste, pilotii au alte probleme. Ei incearca sa afle, de pilda, cine si de ce sta la clasa intai. Cine si de ce sta la fereastra. Cine si de ce a primit o patura. Si transmit prin difuzoare mesaje furioase, incearca sa-i convinga pe pasageri ca toate problemele se vor rezolva daca cei de la geam, cei de la clasa intai sau cei care au o patura vor fi trecuti prin anchete si vor ceda, in cele din urma, locul lor altora. Stewardesele nu mai aduc nici mancare, nici medicamente, sunt puse sa faca cercetari in legatura cu pasagerii, cu bagajele lor, cu locul unde stau, cu felul in care isi tin picioarele.

Pilotii care se incaiera si care trag de manse in directii diferite au un singur punct de vedere comun. Si unul si altul cred ca vina pentru tot acest haos si pentru prabusire il are directorul aeroportului de unde au plecat. Asa ca ei incearca sa-l schimbe si sa convinga pe toata lumea ca, in situatia data, asta e prioritatea, asta e masura de luat. Se pare ca, ar trebui schimbat si presedintele camerei profesionale a pilotilor! In vremea asta, avionul continua sa se apropie tot mai mult de pamant.

Daca Romania va continua sa-si defineasca in felul asta prioritatile, prabusirea sigur va avea loc. Cum se intampla de obicei, cutiile negre vor spune adevarul despre cauzele acestei catastrofe. Cercetand documentele epocii, istoricii vor ajunge sa determine exact responsabilitatile pentru nebunia care a intors o tara intreaga din drum, ca pe un avion intrat in furtuna. Dar atunci va fi prea tarziu pentru milioanele de victime. Probabil ca atunci urmasii celor din avionul nebun vor fi pornit la acelasi drum, cu o generatie mai tarziu, cu o speranta mai putin, cu multe lacrimi si resurse irosite.

Un presedinte cu brevet de navigator si un premier cu brevet de pilot invart de noua luni Romania in cercuri tot mai mici. Conduc privind doar in oglinda, fara casti pe urechi, doar cu microfonul prin care isi transmit in gol mesaje rastite.