x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Eşec istoric al unui proces istoric (III)

0
Autor: Ilie Serbanescu 26 Dec 2011 - 21:00

Criza a facut Romania harcea-parcea si, in cel de-al cincilea an de apartenenta la UE, Romania nu poate constata decat ca este o anexa de tip bananier de la periferie a centrului. Nu este cumva un atelier de la peri­fe­rie al centrului, ci doar o anexa de consum. Gradul de integrare econo­mi­ca a Romaniei in UE este mai slab acum decat la intrarea tarii in UE. Criza a decuplat si mai mult decat era Romania de vestul Europei, cu toa­ta dependenta totala a Romaniei de vestul Europei. Pare, dar numai apa­rent este un enunt contradictoriu! Romania n-a facut parte, nu face parte si nu se contureaza deloc ca va face parte din sistemul economic oc­ci­dental, in ciuda apartenentei (ju­ri­dice si oficiale) la UE!

Nu discutam aici de interdependentele reciproce care ar trebui sa existe in cazul apartenentei unei componente la un sistem! Nucleul de forta al UE nici nu considera Romania o parte a sistemului. Cand a intrat in criza, in cea mai mare parte din cauza politicilor vestice, Romania a fost trimisa in bratele FMI. Care alta grja nu a avut decat sa salveze bancile straine! In rest, a gatuit si mai mult pia­ta si productia, a mai fortat niscai ce­dari de piese strategice catre capi­ta­lul strain, consolidand prin toate acestea pozitia de anexa bananiera a Romaniei.

Vorbim doar de dependentele uni­laterale ale Romaniei fata de UE. De­pendenta este totala in plan financiar-bancar. Aceasta contrasteaza insa cu cea in plan economic, creand o disfunctie organica. Comercial, Ro­mania depinde de partenerii din UE in proportie de 60%-70%. Dar aceas­ta parte de dependenta reprezinta atat de putin in ansamblul economiei din Romania, incat, de pilda – asa cum au aratat in mod semnificativ evolutiile din 2010 –, revenirea pietelor din vestul Europei, tradusa intr-o crestere remarcabila a exporturilor din Romania, n-a reusit sa opreasca declinul economic in continuare al Romaniei. De fapt, in ciuda dependentei absurde, total disproportionate de bancile occidentale, Romania este atat de putin integrata in sistemul economiei vestice, incat oscileaza o data cu aceasta doar din mimetism, si nu ca rotita a unui ansamblu!

Toate acestea pentru ca este vorba despre o dependenta financiar-bancara, si nu de una economica. In­ves­ti­tiile directe vest-europene in Romania sunt derizorii si de altfel cantonate in exploatari de resurse si activitati poluante, in timp ce toate activitatile cu aport cat de cat de va­loare ada­u­ga­ta au fost oprite sau descurajate pentru a face loc importurilor (de unde din alta parte decat din vestul Europei?!). Cresterea economica in­re­­gistrata de Romania a fost obtinuta nu din investitii directe, ci in principal din consum pe credit bancar acordat de subsidiare din Romania ale unor banci din Vest.

Poate nu statutul de anexa bananiera este ceea ce deranjeaza si indurereaza cel mai mult, ci faptul ca, asa cum se desfasoara lucrurile, nu exista nici o perspectiva de a schimba ceva in domeniu. Oricat de naiv ai fi, nu poti astepta schimbarea de la cel care are painea si cutitul, respectiv capitalul strain. Caci dezvoltarea Romaniei nu este treaba lui! Iar, dupa cedarea pozitiilor strategice catre capitalul strain, statul roman, oricat de competent, devotat si nehot ar deveni, nu mai are parghii de a intreprinde ceva in materie. Nu mai exista parghii economice, dar nici administrative, caci, prin apartenenta la UE, sunt interzise facilitatile sectoriale, monetare sau fiscale, in dirijarea investitiilor, in promovarea exporturilor sau descurajarea importurilor. Toate, folosite din plin de corifeii actuali ai UE si interzise apoi tot de ei, dupa ce au ocupat pozitiile dominante pe piata pe care le ocupa! Iar a astepta mantuirea de la fondurile europene este chiar naivitate la patrat! Sa observam ca structura lor nu are absolut nici o corespondenta cu ceea ce ar fi necesar spre a schimba statutul de anexa bananiera al Romaniei.

La cinci ani de la aderarea la UE, bilantul pentru Romania este dramatic. Avem de a face cu un esec. Un esec al Romaniei, dar deopotriva al UE! Ca Romania nu avea alternativa sau ca UE insasi poate ajunge pe duca sunt alte probleme. Aceste fapte nu schimba cu nimic bilantul care este cum este!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de