x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Eşecul Republicii plebiscitare

0
Autor: Ion Cristoiu 21 Mai 2007 - 00:00

Deşi Traian Băsescu a avut acces la cele mai puternice mijloace de campanie electorală din istoria postdecembristă a Romăniei, participarea la vot a fost cea mai slabă de după decembrie 1989: aproximativ 44%!

In ultimul său interviu dinaintea Referendumului, Traian Băsescu mărturiseşte c-a greşit recunoscănd, cu un an in urmă, că n-are nevoie de suportul unui partid in alegeri.

Mergănd mai departe cu sinceritatea, domnia sa recunoaşte: "E clar acum, văzănd ce s-a intămplat in Parlament, că preşedintele trebuie să aibă grijă să-şi asigure o majoritate prezidenţială."

Răspunsul lui Traian Băsescu se vrea unul de complezenţă. Preşedintele e maestru-bucătar in prepararea prestaţiilor mediatice. Dacă o intrebare il pune in incurcătură, domnia sa găseşte imediat salvarea in trucul: şi preşedintele e om. In consecinţă, domnia sa răspunde: am greşit, recunosc, nu ţin minte, am gafat.

Desigur, şeful statului nu poate invoca faptul că e şi el om pentru a-şi justifica greşelile.

Romănii l-au trimis la Cotroceni presupunănd exact contrariul: că nu e om, ci bărbat de stat.

Afirmaţia de acum un an nu e insă, cum lasă impresia Traian Băsescu şi cum o acceptă, servili, autorii interviului, chibiţi electorali şi nu gazetari, o rătăcire de moment.

Refuzul unui partid care să-l sprijine işi are rădăcinile intr-o inţelegere mai largă şi originală a posturii sale in raport cu clasa politică autohtonă.

Nu o dată, nu de două ori, domnia sa s-a infăţişat ca un om care reprezintă Poporul in raport cu partidele, cu clasa politică.

Din această ipostază de Caudillo de Dămboviţa, Traian Băsescu a vorbit de reforma clasei politice, a atacat partidele, guvernul, Parlamentul, dar mai ales a susţinut că prin gura sa vorbeşte Poporul.

Toate nebuniile din cei doi ani de mandat - de la distrugerea Alianţei D.A. şi, prin asta, a majorităţii parlamentare pănă la indicaţia dată public Parchetului şi DNA de a se năpusti asupra duşmanilor săi politici - au fost justificate prin pretenţia că el, şi numai el, ştie ce vrea Poporul graţie unei legături secrete, de nuanţă mistică, nu prea diferită de cea pe care şi-o asumă Gigi Becali cu Dumnezeu.

Spre deosebire de mulţi alţi gazetari şi politicieni, noi l-am luat in serios pe Traian Băsescu.

Şi, in chip logic procedănd, am concluzionat că Referendumul a fost ceea ce şi-a dorit Traian Băsescu in cei doi ani de mandat:

O chemare a Poporului la urne pentru a-i confirma ipostaza de Cel mai iubit fiu al Poporului romăn.

Din start, asta ar fi insemnat o participare uriaşă la Referendum, măcar de proporţiile celei inregistrate la alegerile din 20 mai 1990: 86,19%.

La fel, in chip logic, am concluzionat că Traian Băsescu n-avea nevoie de nici unul dintre trucurile folosite de toţi politicienii in ceea ce se cheamă democraţia reprezentativă: sprijinul unui partid anume, bunăvoinţa trusturilor media (aparţinănd mogulilor, nu-i aşa?), banii unor oameni de afaceri, lesne de poreclit oligarhi.

Ce-a arătat insă campania pentru Referendum?

După o tentativă eşuată de a se descurca singur, domnia sa s-a predat cu totul unui partid: PD!

Ba mai mult, i-a sărit in ajutor partidul lui Gigi Becali.

Oricătă sofistică ar face preşedintele şi tulnicăresele din presă, PD şi PNGÂ fac parte din clasa politică de azi.

Partidul Democrat i-a pus la dispoziţie structurile din teritoriu, sumele (inspăimăntătoare) de bani.

Graţie acestei asumări a unui mijloc politicianist obişnuit, Traian Băsescu a beneficiat de toate trucurile specifice unei campanii electorale clasice: afişe, publicitate in presă, mitinguri aranjate, televiziuni binevoitoare.

Prestaţia sa in campania pentru Referendum nu s-a deosebit cu nimic de campania electorală a unui politician intr-o democraţie reprezentativă. Dacă Romănia ar fi fost o democraţie plebiscitară - cum susţinea domnia sa - n-ar fi avut nevoie nici de structurile PD, nici de sprijinul (interesat!) al unor moguli media, nici măcar de o firmă de campanie.

Ar fi fost suficient să apară la televizor o singură dată şi, printr-un discurs, să-şi prezinte Poporului programul său revoluţionar.

Şi Poporul ar fi dat iureş la vot, luăndu-le cu asalt.

Ce a arătat insă Referendumul?

Că Traian Băsescu s-a iluzionat sau, şi mai rău, că a făcut demagogie ieftină.

Romănii au perceput Referendumul ca pe un scrutin obişnuit.

Deşi Traian Băsescu a avut acces la cele mai puternice mijloace de campanie electorală din istoria postdecembristă a Romăniei, participarea la vot a fost cea mai slabă de după decembrie 1989: aproximativ 44%!

De aici, o concluzie nefericită pentru Traian Băsescu, fericită pentru societatea noastră:

Romănia e o ţară democratică europeană, nu o Republică plebiscitară, in genul republicilor bananiere.

Citeşte mai multe despre:   basescu,   traian,   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de