Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deşi Traian Băsescu a avut acces la cele mai puternice mijloace de campanie electorală din istoria postdecembristă a Romăniei, participarea la vot a fost cea mai slabă de după decembrie 1989: aproximativ 44%!
In ultimul său interviu dinaintea Referendumului, Traian Băsescu mărturiseşte c-a greşit recunoscănd, cu un an in urmă, că n-are nevoie de suportul unui partid in alegeri.Mergănd mai departe cu sinceritatea, domnia sa recunoaşte: "E clar acum, văzănd ce s-a intămplat in Parlament, că preşedintele trebuie să aibă grijă să-şi asigure o majoritate prezidenţială."
Răspunsul lui Traian Băsescu se vrea unul de complezenţă. Preşedintele e maestru-bucătar in prepararea prestaţiilor mediatice. Dacă o intrebare il pune in incurcătură, domnia sa găseşte imediat salvarea in trucul: şi preşedintele e om. In consecinţă, domnia sa răspunde: am greşit, recunosc, nu ţin minte, am gafat.
Desigur, şeful statului nu poate invoca faptul că e şi el om pentru a-şi justifica greşelile.
Romănii l-au trimis la Cotroceni presupunănd exact contrariul: că nu e om, ci bărbat de stat.
Afirmaţia de acum un an nu e insă, cum lasă impresia Traian Băsescu şi cum o acceptă, servili, autorii interviului, chibiţi electorali şi nu gazetari, o rătăcire de moment.
Refuzul unui partid care să-l sprijine işi are rădăcinile intr-o inţelegere mai largă şi originală a posturii sale in raport cu clasa politică autohtonă.
Nu o dată, nu de două ori, domnia sa s-a infăţişat ca un om care reprezintă Poporul in raport cu partidele, cu clasa politică.
Din această ipostază de Caudillo de Dămboviţa, Traian Băsescu a vorbit de reforma clasei politice, a atacat partidele, guvernul, Parlamentul, dar mai ales a susţinut că prin gura sa vorbeşte Poporul.
Toate nebuniile din cei doi ani de mandat - de la distrugerea Alianţei D.A. şi, prin asta, a majorităţii parlamentare pănă la indicaţia dată public Parchetului şi DNA de a se năpusti asupra duşmanilor săi politici - au fost justificate prin pretenţia că el, şi numai el, ştie ce vrea Poporul graţie unei legături secrete, de nuanţă mistică, nu prea diferită de cea pe care şi-o asumă Gigi Becali cu Dumnezeu.
Spre deosebire de mulţi alţi gazetari şi politicieni, noi l-am luat in serios pe Traian Băsescu.
Şi, in chip logic procedănd, am concluzionat că Referendumul a fost ceea ce şi-a dorit Traian Băsescu in cei doi ani de mandat:
O chemare a Poporului la urne pentru a-i confirma ipostaza de Cel mai iubit fiu al Poporului romăn.
Din start, asta ar fi insemnat o participare uriaşă la Referendum, măcar de proporţiile celei inregistrate la alegerile din 20 mai 1990: 86,19%.
La fel, in chip logic, am concluzionat că Traian Băsescu n-avea nevoie de nici unul dintre trucurile folosite de toţi politicienii in ceea ce se cheamă democraţia reprezentativă: sprijinul unui partid anume, bunăvoinţa trusturilor media (aparţinănd mogulilor, nu-i aşa?), banii unor oameni de afaceri, lesne de poreclit oligarhi.
Ce-a arătat insă campania pentru Referendum?
După o tentativă eşuată de a se descurca singur, domnia sa s-a predat cu totul unui partid: PD!
Ba mai mult, i-a sărit in ajutor partidul lui Gigi Becali.
Oricătă sofistică ar face preşedintele şi tulnicăresele din presă, PD şi PNGÂ fac parte din clasa politică de azi.
Partidul Democrat i-a pus la dispoziţie structurile din teritoriu, sumele (inspăimăntătoare) de bani.
Graţie acestei asumări a unui mijloc politicianist obişnuit, Traian Băsescu a beneficiat de toate trucurile specifice unei campanii electorale clasice: afişe, publicitate in presă, mitinguri aranjate, televiziuni binevoitoare.
Prestaţia sa in campania pentru Referendum nu s-a deosebit cu nimic de campania electorală a unui politician intr-o democraţie reprezentativă. Dacă Romănia ar fi fost o democraţie plebiscitară - cum susţinea domnia sa - n-ar fi avut nevoie nici de structurile PD, nici de sprijinul (interesat!) al unor moguli media, nici măcar de o firmă de campanie.
Ar fi fost suficient să apară la televizor o singură dată şi, printr-un discurs, să-şi prezinte Poporului programul său revoluţionar.
Şi Poporul ar fi dat iureş la vot, luăndu-le cu asalt.
Ce a arătat insă Referendumul?
Că Traian Băsescu s-a iluzionat sau, şi mai rău, că a făcut demagogie ieftină.
Romănii au perceput Referendumul ca pe un scrutin obişnuit.
Deşi Traian Băsescu a avut acces la cele mai puternice mijloace de campanie electorală din istoria postdecembristă a Romăniei, participarea la vot a fost cea mai slabă de după decembrie 1989: aproximativ 44%!
De aici, o concluzie nefericită pentru Traian Băsescu, fericită pentru societatea noastră:
Romănia e o ţară democratică europeană, nu o Republică plebiscitară, in genul republicilor bananiere.
