Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La sfarsitul saptamanii trecute am mers la Muzeul National al Taranului Roman. E un loc special, pe care il iubesc.
Il iubesc pentru ca la 'MTR', cum ii spunem ca un alint, gasim esente romanesti. Ca si la Muzeul National al Satului 'Dimitrie Gusti'. Cand lumea moderna ma oboseste prea mult, cand realitatea ma raneste adanc, e de ajuns sa merg la MTR, prin expozitiile sale, uneori e de ajuns sa vad doar bisericuta din curte sau sa ma plimb putin prin curtea Muzeului Satului si imi improspatez fiinta.
Cum spuneam, zilele trecute am fost la MTR. Cu treaba. Nu aveam timp sa intru in muzeu. Doar in curte. Era un targ cu produse… nu sunt expert si nu ma pronunt; nu stiu daca erau bio, eco sau nationale. Stiu ca oamenii se inghesuiau sa cumpere. Cu o oarecare disperare, de parca urma sa se termine atunci totul si nu apucasera sa guste.
M-am invartit suficient timp prin curtea muzeului, incat sa constat ca nimeni, nici macar o persoana nu s-a incumetat sa urce scarile care duceau la expozitia de fotografie. Se ajungea usor, direct din curte. Un tanar statea in usa si se uita cu un zambet amar spre curte. Spre deosebire de 'mesteri', el nu putea sa strige: 'Haideti la expozitie! Veniti, poftiti, luati o felie de arta!'...
