Este si razboiul nostru

Seful Statului a reluat teme majore ale politicii externe si de securitate a Romaniei. Intre altele a reafirmat onorarea angajamentelor fata de aliati in Irak si Afghanistan, ceea ce este o conduita respectabila in sine.

Este insa ceva ce ar trebui, dupa mine, sa insoteasca prezentarea politicii externe si de securitate cand se fac referiri la Irak si Afghanistan. Mai ales la Irak care, prins in vartejul unui cvasi-razboi civil, afecteaza toata zona Orientului Mijlociu. Nu ma numar printre cei care sustin o retragere precipitata din Irak - desi am avut mari rezerve, de la inceput, fata de strategia elaborata de Cheney, Rumsfeld, Wolfowitz, Feith etc.; "cut and run" nu este formula de a limita stricaciunile in conditiile actuale. Pe de alta parte, intrucat facem parte din cele doua coalitii (in Afghanistan sub egida NATO) este normal sa se prezinte, cat de cat, mersul evenimentelor pe cele doua fronturi. Intr-o democratie, chiar daca politica externa si de securitate nu se decide intr-o agora, cei alesi trebuie sa explice cetatenilor care sunt urmarile optiunilor facute, cu impliniri si esecuri, intentii de viitor.

Romanii afla despre Irak si Afghanistan din media interna, care reda articole aparute in presa straina, pozitii ale unor oficiali si experti din afara. Avem si comentarii ale unor analisti autohtoni. Dar nu este suficient. Trebuie sa se depaseasca monotonia propozitiilor ce subliniaza respectarea angajamentelor fata de aliati. Acest tip de discurs are merite, dar nu umple un gol: informatii oficiale privind desfasurarea evenimentelor. Uneori am sentimentul ca, desi suntem prezenti in Irak si Afghanistan cu trupe (unii ar spune ca nu combatante), modul in care unii se raporteaza la aceasta situatie este ca si cum nu am fi partasi la operatiunile militare de acolo (unii ar zice ca "americanii si britanicii sunt acolo, fiindca asa au decis ei; noi in virtutea unor rezolutii ONU si a invitatiei guvernului irakian…").

Ce se intampla in Irak ne priveste in cel mai inalt grad; cu sau fara voia noastra, este si razboiul Romaniei. Presedintele Traian Basescu a facut referiri din cand in cand in acest sens, dar este nevoie de mai mult. Ar trebui sa fie incurajata dezbaterea publica pe teme de politica externa si de securitate, dezbatere ce este practic inexistenta la noi.

Poate fi de inteles rezerva in a face declaratii care sa complice mai mult climatul pentru administratia Bush Jr., aflata in mare impas si in dezacord major cu legislativul (controlat acum de democrati) pe tema suplimentarii trupelor din Irak. Exista si un argument de genul: Romania este in Irak intrucat ne-a cerut partenerul strategic. Dar asemenea motivatii palesc cand ai in vedere ca electoratul fata de care exista responsabilitatea primara este acasa. Daca presedintele Bush a fost nevoit sa renunte, fie si partial, la obstinanta ignorare a realitatii pe teren (la "state of denial", cum a caracterizat Bob Woodward conduita Administratiei fata de deteriorarea situatiei din Irak), este firesc ca oficialii nostri sa faca pasul explicativ la care m-am referit.

Seful statului roman poate sa exprime si un punct de vedere privind ce s-ar putea face in Irak. Ca ar fi o conferinta regionala calea (asa cum recomanda raportul Baker-Hamilton), sau altceva, este de vazut; bine este sa se vada ca participarea noastra in Irak si Afghanistan este acompaniata de gandire anticipativa si preventiva. Unii ar spune ca este prea tarziu. In anumite privinte asa este, dar nu ca abordare de principiu. Nu sunt putini cei care privesc Romania in siajul Washington-ului indiferent de circumstante, ceea ce nu este o nota buna pentru diplomatia noastra. A infirma aceasta perceptie reclama si depasirea montoniei de discurs evocate. Aici trebuie mentionat ca pozitia Romaniei in privinta statutului Kosovo este diferita de cea a SUA, ceea ce are semnificatie.

SUA au nevoie de prieteni statornici, care sa le spuna si ceea ce nu merge cu onestitate; iar asemenea vorbe trebuie rostite la momentul oportun. Indiferent de ce am gandit, fiecare, inainte de interventia militara din 2003 in Irak acum trebuie gasita o solutie care sa limiteze haosul. Aceasta solutie pare ca o misiune aproape imposibila; ea trebuie totusi gasita.