Eu şi gagiga caloria. Sunt Cristi Borcea!

Adica ceva care se lateste peste masura. Ceva care depaseste gra­nitele tarii asteia. Un fel de malaxor pentru bani. Spectacolul e viata mea. Discretia nu ma pasioneaza. Pentru mine, bucuria este totuna cu fericirea si trebuie exprimata zgomotos. Sunt un tip pasional. Cand ofer ceva vreau sa stie toata lumea. Bunul-gust se vinde la kil, nu-i asa? La fel ca si bunul-simt. Atunci dati-mi, va rog, vreo douaj de kile din cel mai scump, de ala care s-a folosit la nunta regala din Marea Britanie.

Cineva a exclamat comentand scandalul de duminica de la noi: 'Uite Romania dupa douazeci de ani de capitalism!'. Trist spectacol. Imi pare rau pentru protagonisti, dar n-am reusit sa detectez nici urma de veselie adevarata, de fericire netrucata ori macar de bu­curie spontana. Cu exceptia lui Gig Becali, bi­ne­in­te­les, care pur si simplu iti explodeaza in fata pe oriunde il vezi. In rest, o co­loana de indivizi striviti de opu­len­ta, incatusati de averi exorbitante, care nu-si afla rostul.

Un Cristi Borcea da tarcoale prin fiecare dintre noi. Sa fim sinceri! Fie ca e vorba si numai despre teoria contrariilor: te poti defini si prin ceea ce nu esti. Da’ daca e s-o dam mai pe bune constatam ca fiecare dintre noi are parte de propriul spectacol, uneori prea grandios pentru personalitatea pe care o reprezinta, uneori mult prea scump pentru ceea ce isi permi­te, alteori prea ostentativ ori exage­rat de neconventional.

De exemplu, gigacaloria. Gagica mea. O insel pe ne­vasta-mea cu caloria. Cheltuiesc cu ea o gramada de bani. Cu care as putea sa-i cumpar sotiei ceva. Ea, ca­lo­ria, se umfla, se umfla, se lateste peste masura, se face giga, pretentiile ii cresc pe vreme ce eu ma fac tot mai mic si mai umil, mai supus. Strang cureaua din ce in ce mai tare, o privez pe sotia mea de tot mai multe lucruri pentru a-i satisface ei, gagicii cu care m-am pricopsit, poftele nesatioase. Precum Cristi Borcea. Caloria asta ma face sa ma simt posesorul unei averi fabuloase si ma leaga cu od­goa­ne groase de banii pe care altminteri, as zice, ma rog, nu ca-i dispretuiesc, da’ pe care 'nu dau prea multi bani'. Gagica asta, gigacaloria, ma obliga la un spectacol zgomotos. Desi e o afa­ce­re strict casnica ajunge s-o stie toata lumea, sa-i incurce si pe altii, devine o chestiune lipsita de bun-gust, un intreg circ, exact ca nunta lui Cristi Borcea. Sunt convins de faptul ca pa­tro­nul de la Dinamo are si el mo­men­te­le sale de angoasa, clipele sale de in­do­ia­la metafizica (fie ca-si da seama, fie ca nu-si da seama de asta.) Stiu ca se intristeaza. Cade pe ganduri. Tra­ieste in­tens sperante. Are de­za­ma­giri du­re­roase. Poate iubi dezinteresat.