Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu că mi-ar fi fost prea mare dor de Monica Macovei, dar nici că aş fi putut rata ocazia de a citi interviul pe care l-a acordat „Ziarului de Iaşi”. Interviu care, încă de la titlu- „Macovei vrea capul lui Motoc”- oferă o nouă confirmare a renumelui de euro-pârâcioască al persoanei respective.
Printr-o urâtă coincidenţă, această nouă ieşire la rampă a justiţiar-civicei europarlamentare, abundând în procese de intenţie şi demascări incriminatorii la adresa unor membri ai guvernului nu demult intrat în pâine- Lazăr Comănescu, Petre Tobă şi Mihnea Motoc- a văzut lumina tiparului exact pe 1 decembrie, Ziua Naţională a României, zi în care se cuvine să regăsim idealurile şi aspiraţiile noastre comune şi să le aşezăm mai presus de orice pricini de neîncredere şi de încrâncenare. Haideţi, totuşi, să mergem mai departe şi ne oprim la ceea ce merită o atenţie cu totul deosebită.
Astfel, despre faptul că, în actualul cabinet, Lazăr Comănescu deţine portofoliul afacerilor externe, Monica Macovei spune că „nu este fericită”, deoarece acesta „e din anii *70 în diplomaţie” şi acum „e vremea altor oameni”. Obiecţie pe care aş fi înţeles-o dacă ar fi venit din partea altor persoane decât… Monica Macovei. Şi asta din simplul motiv că, pe domnia sa, marea schimbare din Decembrie 1989 a găsit-o exact în corpul procurorilor profund ataşaţi şi responsabil angajaţi în slujba justiţiei statului comunist. (Din motive de elementar bun simţ opresc aici discuţia despre acest subiect sensibil şi nu spun mai multe despre „originea socială sănătoasă” în temeiul căreia Monica Macovei a intrat în detaşamentul militant al procurorilor Republicii Socialiste România.) Aşadar, dacă era necesar să se vorbească despre „vremea altor oameni” în noua echipă guvernamentală, cu siguranţă, nu Monica Macovei era cea mai potrivită să se pronunţe!
La rândul său, ministrul de interne, Petre Tobă, face obiectul unei încrâncenate ridicări de sprânceană a doamnei procuror de profesie doar pentru faptul că a fost repus în funcţia de şef al Poliţiei de către Victor Ponta! „Nu ştiu câtă încredere putem avea în el”, pune ştampila Monica Macovei şi, cu asta, basta argumentaţia!
De o cu totul deosebită gravitate sunt, însă, afirmaţiile lansate de către pe care Monica Macovei în interviul menţionat sunt cele care îl acuză pe proaspătul ministru al apărării, Mihnea Motoc. Mă refer, în primul rând, la acuzaţia că, în perioada în care cel vizat era sef al Reprezentanet Permanente a Romanei pe langa Uniunea Europeana, acesta ar fi făcut diverse combinaţii şi jocuri dubioase în legătură cu sistemul de vize pentru cetăţenii din Republica Moldova. Manipulări de pe urma cărora- afirmă Monica Macovei- se condiţiona libertatea de mişcare a fraţilor de peste Prut de votul acestora în favoarea PSD, implicit a lui Victor Ponta, candidatul USL la preşedinţia României. Povestea s-a petrecut în anul 2014 şi de aceea suntem îndreptăţiţi să întrebăm de ce justiţiara doamnă nu a devoalat-o în timp real şi a preferat să aştepte ca să o scoată la iveală operând cu strategia lui „pac la Războiu*!”?
Cea de-a doua afirmaţie acuzatoare, care îl vizează tot pe Mihnea Motoc, priveşte „scandalul cu cine ne reprezintă acolo (la Bruxelles n.n.) Băsescu sau Ponta?” Este vorba, după cum bine ne aduce aminte, despre controversele din primăvara anului 2014 pe tema reprezentării României la Consiliul European. Ei bine, după mai mult de un an, iată că Monica Macovei aruncă bomba: deşi i s-a transmis prin cod secret decizia Curţii Constituţionale, decizie favorabilă lui Traian Băsescu, Mihnea Motoc, la acea dată preşedintele Reprezentanţei Permanente a României la Bruxelles, nu a transmis delegaţia preşedintelui ci premierului. Şi de data asta - mai bine spus: mai ales de data asta!- avem deplina îndreptăţire să punem întrebări asupra motivelor care au determinat-o pe vajnica justiţiară, Monica Macovei, să facă publice, atât de târziu, informaţiile despre o situaţia care are o gravitate cu totul ieşită din comun. Oare nu a sesizat, pe moment, gravitatea deosebită a comportamentului pe care, susţine domnia sa, l-a avut Mihnea Motoc sau sunt la mijloc şi alte considerente?
De bună seamă, primii de la care aşteptam şi încă mai aşteptăm un răspuns clar şi deschis la acuzaţiile, lansate de către Monica Macovei ar fi fost cei trei demnitari vizaţi. În primul rând aşteptam răspunsurile clare din partea domnului ministru Mihnea Motoc. Dar, până acum, nu avem cunoştinţă ca asemenea răspunsuri să se fi rostit şi să fi fost transmise în spaţiul public. De bună credinţă fiind, mai cred, deocamdată, că numai împrejurarea că interviul Monicăi Macovei a apărut într-o zi de mare sărbătoare a făcut ca textul să nu fi ajuns şi pe biroul celor trei demnitari. Desigur, lucrurile diferă foarte mult, pentru că, dacă în cazul domnului ministru de externe sau ale celui de interne, alegaţiile Monicăi Macovei nu merită să li se dea o prea mare atenţie, nu la fel stau lucrurile în ceea ce îl priveşte pe titularul portofoliului Apărării Naţionale.
Practic, nu există decât două posibilităţi: fie că afirmaţiile Monicăi Macovei nu sunt adevărate şi, atunci, ea trebuie să îşi asume toate consecinţele lor morale şi legale , fie că ele conţin un anume dram de adevăr, iar, în acest caz, este nevoie de o luare de poziţie cinstită şi răspicată. Tertium non datur, ne învaţă ştiinţa logicii şi nu văd nici-un motiv care să justifice tăcerea prelungită, cu atât mai mult cu cât, fără a construi scenarii alarmiste, am suspiciunea rezonabilă că declaraţiile Monică Macovei au ajuns sau sunt pe cale să ajungă la cunoştinţa unor receptori atent selecţionaţi din staff-ul Uniunii Europene. Aşa încât este foarte probabil ca ele să creeze mari probleme nu doar unor anumite entităţi politice din scumpa noastră patrie ci României însăşi.
Urâtă îndeletnicire în care, după cum prea bine se ştie, Monica Macovei excelează cu o intolerabilă consecvenţă.
