Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când stările de confuzie domină, opiniile sunt radical divergente, iar deciziile par greu de luat, e bine să mergi la înțelepți. Sfatul lor contează mai mult decât imboldul ghicitoarelor și pot da o rază de lumină în domnia întunericului, un punct de sprijin în mlaștina nesiguranței. La semnalarea unui sfetnic din Casa Academiei, adânc îngrijorat de marile confuzii în stabilirea priorităților naționale (academicianul Victor Voicu), am lecturat un interviu cu Virgil Nemoianu, publicat în numărul pe luna mai al revistei Contemporanul. În dialogul cu Sorin Lavric, marele om de cultură, stabilit din 1977 în Statele Unite, emite câteva judecăți asupra unor subiecte de actualitate: Trump și Uniunea Europeană. Referindu-se la simpatia lui pentru Trump, Virgil Nemoianu dă un prim sfat: nu te lua după ziare, acestea își imită suratele europene, care, la rândul lor, nu sunt decât copii ale uriașelor aparaturi de informații americane. Iar acestea au acum credibilitatea pe care o aveau Pravda și Scânteia la 1955. Caracterizarea situației noului președinte american este sintetizată astfel: ,,Trump e un om simplu, chiar rudimentar, dar are enorm bun-simț. Punctele sale de program cărora le rămâne fidel nu-mi displac... Acum zic, abia dacă va trece 30-40% din planurile sale, și asta în bun caz! Straturile de forță cristalizată ale Washingtonului au putere uriașă: politicienii, bogătașii, marea presă etc. Un disident ca Trump, de unul singur, fie el chiar sprijinit de pături groase de oameni de mijloc și de jos, greu le poate face față adversarilor unanim-solidari. El poate să întârzie destinul trist și urât al Americii și al lumii, dar nu să-l blocheze”.
Construcția europeană este, după Nemoianu, o sumă de erori succesive. Evoluția capitalei Belgiei a fost emblematică pentru schimbarea Europei însăși, care devenea devoratoare, centralizată și funcționarizată. ,,Curând a început să se amestece grosolan în viața de toate zilele a oamenilor. Apoi a scos o constituție anticreștină. S-a autoproclamat strident rusofobă (patologic) și islamofilă. Cel mai tare m-a supărat anexarea Europei de Est... Acum, hibridul bruxellez duce de la sine fărâmițarea «Europei» artificiale... Efectiv, nu-mi pot imagina o viață lungă pentru o construcție atât de artificială și, în fond, apăsătoare. Europa de Est, în zilele noastre, nu funcționează decât ca o biată colonie benevolă”.
Opiniile lui Virgil Nemoianu sunt un reper de normalitate profundă și demne de reținut pentru cei care trec cu ușurință peste sfaturile înțelepților critici cu efemeridele.
