Excepţia

Una din colegele de cameră ale prietenei lui Vasile B. i-a trimis, printr-o fată pe care acesta n-o cunoştea, un bileţel.

Colega îi fixa lui Vasile B. o întâlnire ca să-i comunice unele lucruri privitoare la bileţelele pe care el i le trimitea prietenei sale. Necunoscuta, care aducea bileţelul, avea privirea lungă şi întrebătoare pe care o au toate fetele ce deţin un secret jenant pentru un băiat. Privirea ei spunea că ar fi preferat ca secretul să i-l spună altcineva.

Erau la modă bileţelele. La douăzeci de ani, studenţii descoperiseră modalitatea de a-şi comunica în scris gânduri şi dorinţi pe care n-ar fi îndrăznit să le facă publice altfel. Vasile B. le cunoscuse pe toate cele şase colege de cameră ale prietenei lui, însă nu se uitase la nici una ca la o fată care ar fi putut să-i fie prietenă. Le ignora ca să nu rişte să se trezească, fără voia lui, îndrăgostit de altcineva. Vasile B. nu iubea de fapt o fată anume. Iubea iubirea.

Colega de cameră a colegei i-a propus lui Vasile B. să se plimbe prin Cişmigiu şi să-i spună acolo, în parc, pe una din aleile mai puţin circulate, ceea ce ar fi putut să-i transmită foarte bine şi la telefon. Numai că la telefon Vasile B. nu şi-ar fi dat seama cât de parfumată şi de prezentabilă era această colegă, care-l prevenise că-i vrea binele. De la ea, Vasile B. a aflat că prietena lui le citea fetelor seara bileţelele lui intime şi că toate, cu o excepţie, le comentau şi se amuzau.
Iar în final stabileau ce vru­sese să spună el în subtext şi cât era de sincer.

Eu nu sunt o turnătoare, s-a scuzat colega, astfel încât Vasile B. să ştie că avea de a face cu un ca­racter, dar nu-i suport pe cei care-şi bat joc de sentimentele unui om. Insistând, Vasile B. a aflat că bileţelele de răspuns ale prietenei lui erau compuse în colectiv, de toată camera. Cu excepţia mea, a precizat fata, care am un mare respect pentru gândurile intime. Colega colegei i-a mai zis lui Vasile B. că prietena lui avea scrisul urât şi că bileţelele erau trecute "pe curat" – cum obiş­nuiau să spună studenţii despre referatele de la seminare – de Feş­tileanu. Cine mai e şi Feş­ti­leanu ăsta?, a întrebat Vasile B. O ne­bună, a răspuns lăsându-şi pri­virea în pământ, ca Madonele lui Rafael, excepţia din camera de cămin cu şase fete. Una din alea care pe urmă se duce cu ciorna în alte dormitoare şi discută bileţelele tale.

Nu vreau să crezi cine ştie ce despre mine, dar eu ţi-am adus bileţelul ca să nu mai fii bătaia de joc a nimănui. Eu am un respect deosebit pentru băieţii care scriu bileţele atât de sincere, a mai zis ea oftând şi tot parcul s-a umplut de parfumul fetei care avea un respect deosebit pentru băieţii sinceri şi talentaţi la bileţelele de dragoste.

De azi înainte eşti ca şi sora mea, a zis Vasile B. Dă-mi voie să-ţi mulţumesc şi să te sărut pe obraji, în semn de apreciere. Cel mai mult la o fată eu apreciez sinceritatea.
Vasile B. a sărutat decent obrajii fierbinţi şi parfumaţi ai fetei, ocazie cu care a observat că şi în alte privinţe aceasta era o excepţie. Având un cap rotund şi mic, distanţa de la obrajii ei fierbinţi la gură era mai mică decât la celelalte colege de la cămin.