x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Excesul de libertate a intoleranţei

0
Autor: Marian Nazat 06 Aug 2010 - 00:00
Excesul de libertate a intoleranţei


n) Un oarecare fritz din partidul doamnei Angela Merkel s-a produs plin de indignare. Cică, de acum înainte, imigranţilor ar trebui să li se testeze, obligatoriu, inteligenţa. Căci "motivele umanitare, precum reuniunea familială, nu mai pot fi un criteriu pentru imigraţie". Vasăzică, celor care tânjesc să se stabilească definitiv în patria lui Göethe li se cere un coeficient de deşteptăciune sporit. Reflexele ariene nu s-au anchilozat, se pare, la Berlin, şi din nostalgia asta păcătoasă s-a născut şi propunerea CDU. Deşi s-ar putea ca ea să aibă la bază alte considerente, încă nedate publicităţii. Astfel, ori coeficientul de inteligenţă al teutonilor e atât de scăzut încât e nevoie de creier cu niscaiva circumvoluţiuni în plus, ori atât de înalt încât amatorii de cetăţenie germană n-au voie să-l strice coborându-l. Din dilema aceasta nu se poate ieşi decât prin raţiune, însă vremurile pe care le trăim sunt mai degrabă iraţionale. Păi, când a fost vorba să-şi reconstruiască ţara, nemţii nu s-au plâns deloc de mintea nefasonată a turcilor, magrebienilor, kurzilor şi sârbilor. Dimpotrivă, s-au folosit de râvna şi ieftinătatea lor. Şi nici de esticii veniţi apoi, pe o mărcuţă, două, să le lucreze şi să le deretice prin case nu s-au văitat. Iar azi, hodoronc-tronc, li s-a năzărit că doar alde Einstein ar merita "titlul" de imigrant.

n) Mai aproape de România, şi tocmai de aceea, parlamentul ungar a votat o lege a cetăţeniei extrem de generoasă. Aici nu contează compoziţia specială a materiei cenuşii, ci originea şi limba. Ambele însă maghiare, ce vă închipuiaţi? În consecinţă, vreo 2.500.000 de etnici maghiari care trăiesc îndeosebi în Slovacia, România şi Serbia vor primi, de va fi s-o solicite, cetăţenia ţării lui Attila. Ministrul de Externe de la Budapesta, simţind o oarecare nelinişte la Bucureşti, ne-a asigurat că cetăţenia maghiară se va acorda individual, şi nu global. Bine întoarsă din condei declaraţia înaltului oficial, în "spiritul angajamentelor internaţionale şi-n litera dreptului internaţional" desigur. Ce se face că uită vecinul nostru e că indivizii alcătuiesc o colectivitate, iar concentrarea acestor noi cetăţeni într-un spaţiu anume va enclaviza niscaiva state. Iar într-o astfel de insuliţă unul ca Marko Béla va fi chiar îndreptăţit să ne întâmpine la Târgu Mureş, de pildă, cu urarea "Bine aţi venit în Ungaria!" S-or acorda ele individual, dar efectul va fi global, şi visul ungurilor e Ungaria Mare. Sau măcar o Secuime "kosovară", vorba euroturbulentului Tökes. Nu ştiu cât năzuim noi la România Mare, dar ei tânjesc dintotdeauna. Şi nu doar atât, ci şi înfăptuiesc mereu ceva în scopul realizării reîntregirii după care suspină întruna.

n) Fotbalul e iarăşi o delicată problemă socială! Cupa Mondială din Africa de Sud îndeamnă la reflecţii adânci. Bunăoară, pe malurile Senei, câţiva intelectuali au conchis că eşecul fotbalistic al selecţionatei lui Domenech e tocmai imaginea derivei naţiunii franceze. Suburbia imigranţilor frustraţi şi violenţi a invadat Champs élisée, a anulat în parte cultura franceză. Scriitorul Pascal Bruckner merge până într-acolo încât susţine că înjurătura lui Anelka îndreptată împotriva antipaticului antrenor "semnifică neliniştile legate de origini, de a nu şti cine e tatăl şi, deci, de a nu-ţi cunoaşte patria". Romancierul îşi şi explică ideea, în sensul că "Un fiu de curvă, rod al iubirilor anonime, nu e copilul nimănui, ci o fiinţă inutilă". Aşadar, o adunătură de "fiinţe inutile", în bocanci şi şorturi, a murdărit icoana Franţei tradiţionale, şi cum să li se ierte înalta trădare? Blasfemia săvârşită sub ochii întregii planete de "fiii de curve" i-a scos din sărite pe patriarhii scoborâţi din Diderot şi Voltaire. I-a obligat la replieri înlăuntrul patriotismului scăpătat, în numele unei Franţe iluminate de seniorii universali ai spiritului. Şi cum să nu te revolţi asemenea condeierului Bruckner, cum să nu ajungi să spui că folosirea frecventă a acestor injurii "trădează un nivel de furie socială, de sărăcire a limbajului, de dispreţ faţă de ceilalţi şi de tine însuţi. Când elitele vorbesc ca plebea, naţiunea devine plebe într-o vulgaritate ce contaminează raporturile umane". Crud diagnostic, însă bolnavul e dator să afle.

Într-adevăr, încrucişările succesive de rase şi seminţii la periferia marilor naţiuni a dus la deriva individului. Iar sportul pare azi practicat de copiii gangului, de bastarzii unor naţiuni ce şi-au pierdut identitatea şi puritatea rasei. Cete de bărbătuşi tatuaţi şi înzorzonaţi cu cercei şi mărgeluşe, amintind de triburile originare, au luat în stăpânire arena sportivă. Un joc de sălbatici, cu buzele şi nasurile sfârtecate, pur-tând podoabe de barbari, s-au strâns sub drapelul francez, englez sau german. Degradarea omului a luat-o razna şi cine e oare în stare să-l întoarcă din drumul spre primitivismul de care s-a chinuit în zadar să scape?

n) În Somalia, autorităţile locale au dat buzna în casele câtorva microbişti şi i-au arestat. Vreo doi au murit împuşcaţi de organele represive. Delictul comis de răposaţi era pe măsura pedepsei capitale. Sărmanii vizionau un meci de fotbal la televizor. Or, fotbalul e îndeletnicirea Satanei, şi Allah nu îngăduie o asemenea nesocotire a preceptelor islamice. Să mori din dragoste de fotbal! Să ucizi din fanatism religios! Pasiune supremă şi intolerenţă criminală. Între aceste extreme, lumea contemporană se tânguie şi se scufundă. Îşi poartă, lipsită de speranţă, criza profundă la care au împins-o propria-i nebunie şi libertatea în exces a intoleranţei.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de