Excursiile ieftine pentru seniori

Toate programele turistice in extrasezon pentru seniori sunt la fel. E speculata cinic dorinta tarzie a varstnicilor cu banii numarati de a pasi macar odata-n viata prin locurile unde isi fac vacantele din sezon bogatii. De a mirosi macar, in lunile in care litoralul Meditera­nei e rece si advers, plajele, pis­ci­nele, restaurantele si asternuturile hotelurilor cu multe stele.

Vacantele pentru perechi in etate, la jumatate de pret si in niste statiuni goale, cu un regim alimentar maimutarind, cu pulpe vinete de pui si cu tot ce vand Mall-urile la preturi de iesire din garantie, un rasfat de 'bufet suedez' sunt cea mai seducatoare oferta de forme fara fond. Nimic mai disperat decat plimbarile cuplurilor de octogenari intre doua ploi mo­ro­canoase, in decorul de Hollywood al oraselelor de vacanta. Ni­mic mai insuportabil ca mutrele placide ale vanzatorilor in cele ca­te­va magazine razlete de suve­ni­ruri, farmacii si cafenele fara mus­te­rii.

Dar cel mai umilitor 'obiectiv' din reteta e vizita de o ju­ma­ta­te de zi, cu autobuzele asteptand intr-o piata, a tarmurilor si a sira­gului de hoteluri de lux, unde pe­trec vara celebritatile. De ce oare nu se revolta nici un pensionar cand e carat cu turma ca sa se mi­nu­­neze de iahtul nu stiu carui magnat ori de hotelul unde trage intotdeauna un fotbalist faimos? – iata o intrebare al carei raspuns poate sa deranjeze foarte multa lume. O parada a modei pentru milionari la televizor iti lasa si un timp pentru optiune, iti permite si o remarca otravita. Un tur insa al hotelurilor pustii, in care isi rasfata amantele bogatasii si-si traiesc nevoia de a se separa de plebe ciocoii, vedetele si familiile cu pedigri princiar, e o jignire. De ce accepta jignirea si mai si platesc pentru ea 'seniorii' cla­se­lor de mijloc si ai unor paturi so­cia­le care castiga trudind din greu banul? – e inca o intrebare pe care-i mai bine sa n-o formulezi.

Desi sunt considerate ieftine si convenabile, programele acestea din extrasezon sunt de fapt scumpe. Ele nu dau nimic, din ce poate sa dea Mediterana in sezon, singurul lucru cu adevarat bun ramanand ocaziile unor imprieteniri sau ale unor conversatii indatoritoare. Batranii se iau in seama intre ei, iar unora aceasta luare in seama le ajunge pentru tot restul zilelor. Pot povesti cum au colindat ei cele mai costisitoare perle ale sudului, cum au dormit ei in camera ocupata candva de o actrita de serial si cum s-au in­do­pat ca niciodata cu toate buna­ta­ti­le la discretie si cu masina Sal­va­rii adastand, 24 de ore din 24, nu departe de intrarea in hotel.

Si, mai ales, pot povesti ce n-a fost, ce n-au vazut si ce nu li s-a intamplat, fiindca singurii martori a tot ce nu le-a fost dat sa simta si sa traiasca sunt rari si raspanditi pe tot continentul.