x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Executia bugetara si moneda

0
Autor: Daniel Daianu 14 Feb 2007 - 00:00
Executia bugetara si moneda


Dobanzile inca mari de la noi atrag capital speculativ si contribuie la aprecierea leului.

Executia bugetara din 2006 s-a incheiat cu un deficit surprinzator de 1,7% din PIB, avand in vedere surplusul care se inregistra la finele lunii noiembrie (peste 1% din PIB). Era de asteptat ca anul sa se termine cu un deficit, intrucat "cocoasa" de cheltuieli din decembrie a devenit o rutina a executiei bugetare in deceniul din urma. Mai erau si afirmatiile ministrului Vladescu, care, cu tenacitate, vorbea despre un deficit catre 2,5% din PIB. Ani in sir bugetul s-a executat cu frana trasa, de teama deficitelor bugetare mari. In plus, numeroase cheltuieli ce sunt amanate reprezinta obligatii neonorate ale statului fata de furnizori de produse si servicii. Dar si asa, marimea deficitului m-a surprins, tinand cont de anvergura trecerii foarte rapide de la surplus la deficit.

Veniturile bugetului au crescut in 2006 pana la circa 32% din PIB si ca urmare a dinamicii peste asteptari a economiei (PIB-ul este estimat a fi crescut cu peste 7,5%). Este o regula ca atunci cand PIB-ul iuteste ritmul si veniturile fiscale cresc. Cota unica a insemnat o diminuare a impozitului pe profit si pe venitul personal. Dar ea a fost insotita de o extindere considerabila a ariei de aplicare, adica o crestere simultana a fiscalizarii (cat din economie este impozitat/taxat) si a fiscalitatii (acolo unde impozitele au crescut ca urmare a aplicarii cotei de 16% - de pilda la dividende si remunerari din depozite bancare). Sugerez celor interesati sa incerce o evaluare a impactului cotei unice daca nu ar fi avut loc concomitenta marire a fiscalizarii si a fiscalitatii. Numai asa vom putea judeca gradul in care cota unica a stimulat cresterea incasarilor bugetare, alte conditii fiind neschimbate.

Terminarea anului cu deficit de 1,7% (potrivit Sistemului European de Conturi, deficitul ar fi mai mare) ridica o serie de intrebari privind relatia bugetului cu politica monetara. Anii ce vin reclama cofinantarea fondurilor europene si alte cheltuieli suplimentare care, fara schimbari in structura si nivelul cheltuielilor de acum, ar conduce la deficite bugetare tot mai mari. Deficite bugetare mai mari ar insemna deficite externe in crestere, avand in vedere probabilitatea inalta ca sectorul neguvernamental sa continue sa se imprumute vartos. Iar deficite externe mai mari ar pune presiune pe cursul de schimb, de depreciere - ceea ce ar afecta mersul dezinflatiei.

Un antidot la cresterea deficitelor bugetare ar fi o modificare in compozitia cheltuielilor publice, care sa favorizeze productia de bunuri publice ce stimuleaza oferta interna. Usor de spus (teoretizat), dar nu simplu de realizat. Oricum, este de dorit cat mai mult din suplimentul de cheltuieli bugetare sa fie orientat catre infrastructura si educatie.

Bancii centrale nu ii va fi usor cu cresteri de deficite bugetare. Si injectia de lichiditate operata in luna decembrie (anul trecut), operata de trezoreria statului, a complicat sarcina BNR, chiar daca initial Statul a "sterilizat" si el prin imprumuturi. Dar contul de capital fiind acum liber, deficite bugetare crescute inseamna lichiditate sporita in economie. Politica economica va avea de conciliat exigentele bugetului public mai mare cu cele ale continuarii dezinflatiei.

BNR a redus rata de politica monetara de la 8,75 la 8% vinerea trecuta. Nu avem de-a face cu o relaxare a politicii monetare, avand in vedere discrepanta mare intre nivelul ratei si dobanzile efective de pe piata monetara. In plus, nivelul ratei era mult superior ratei inflatiei. O problema a BNR este insa revenirea la partiala irelevanta a ratei de politica monetara, fenomen cu care s-a mai confruntat la inceputul anului trecut. Dobanzile inca mari de la noi atrag capital speculativ si contribuie la aprecierea leului. BNR incearca o "acrobatie" care sa impace dorinta de a practica tintirea inflatiei, fie ea intr-o forma imperfecta, cu mentinerea ochiului pe evolutia cursului de schimb.

Aceasta acrobatie este probabil sa continue, indusa fiind si de cheltuielile bugetare ce vor creste in viitor.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de