x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Exercitiu de toamna

0
Autor: Marius Tucă 03 Oct 2005 - 00:00

Teama de a cuceri si teama de a fi cucerit se amesteca pana la spaima si atunci, cand si cand, incerci sa traversezi aceasta batalie nepasator, cu mainile-n buzunare. Iti doresti atat de tare sa ajungi la cel care ai fost si, cand ti se pare ca nu mai opune rezistenta, ca aproape s-a abandonat, incepi sa dai inapoi, sa devii ezitant, incepi sa te intrebi daca asta ai vrut cu adevarat.



De parca-ar fi, de parca n-ar fi toamna. De parca ai fi, de parca n-ai fi tu. Atat de ciudat te amesteci cu ea, cea de acum, si cu tine, cel de atunci. Parti intregi din tine sunt ale ei, parti intregi din ea sunt ale tale. Despartiti doar de granita subtire, diafana a amintirilor, ne invadam reciproc teritoriile, mai intai in gluma, iar pe masura ce inaintam in joc devenim seriosi, trezindu-se in noi pofta de cuceritori.
Teama de a cuceri si teama de a fi cucerit se amesteca pana la spaima si atunci, cand si cand, incerci sa traversezi aceasta batalie nepasator, cu mainile-n buzunare. Iti doresti atat de tare sa ajungi la cel care ai fost si, cand ti se pare ca nu mai opune rezistenta, ca aproape s-a abandonat, incepi sa dai inapoi, sa devii ezitant, incepi sa te intrebi daca asta ai vrut cu adevarat. Si atunci, aproape pe nesimtite, prinzandu-ti momentul de slabiciune, te invaluie in ceata ei de culoarea chihlimbarului si incearca sa te supuna neconditionat, sa faca din tine un prizonier vesnic condamnat la ea. La inceput aproape ca nici nu-ti pasa, ba, dimpotriva, totul incepe cu o manifestare de dragoste fata de tine si-ti arata putin din cel care ai fost, din ce-ai fi vrut iarasi sa fii, la fel de curat ca atunci, la fel de puternic, dar si slab si romantic totodata, la fel de tu. E momentul cand incepi sa devii din ce in ce mai mult al ei, e momentul cand poti sa ajungi fara de stire supus, dar si, din contra, razvratit. Si incepi sa te ridici, sa-ti recuceresti teritoriile ocupate, pana cand vei ajunge la cel care ai fost, ca sa-l intelegi mai bine pe cel de acum. Si-n cautarea asta uneori disperata, alteori visata, incepi sa te pierzi intre tine si toamna, intre cel care ai fost si toamna ce este, intre cel care esti si toamna ce vine, pana cand varsta ti se pierde si ea in labirintul frumos al dorintelor si regasirilor. Incepi sa te plimbi strain pe strazile orasului, nu mai stii daca e toamna sau daca mai esti tu, dar simti cum libertatea iti bate in piept, iar tu esti gata sa cuceresti lumea oricare ar fi ea…
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de