x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Există înfrângeri şi nebiruinţe

0
Autor: Florin Condurateanu 27 Mai 2019 - 07:43
Există înfrângeri şi nebiruinţe


Bineînţeles că după o înfrângere nu se destupă sticlele cu şampanie, dar există nebiruinţe şi înfrângeri. Nebiruinţele, dacă apar după bătălii de anvergură, sunt nu numai scuzabile, sunt explicabile prin statura adversarului, şi atunci nu e cazul să sorbi din cupa înfrângerii plină cu otravă, cu umilinţă. Am aplaudat cu frenezie sărbătorirea succesului istoric din 1986 pentru Steaua, nu numai pentru români, ci şi pentru ţările împinse dincolo de cortina de fier. Pentru prima dată, o echipă din Est cucerea Cupa Campionilor Europeni, devenită în timp o utopie chiar pentru cluburile doldora de bani din Vest. Dar nu trebuie să plecăm privirea ruşinaţi, cu timidităţi de rudă săracă rămasă în hol, ci să fim cumva mândri şi după finala din 1989, tot pentru Cupa Campionilor Europeni, pierdută cu marele Milan, considerată, în alcătuirea de atunci, în fruntea celor mai valoroase formaţii ale planetei. În finala la numai doi ani şi ceva după triumful din seara miraculoasă de la Sevilla, Steaua intra încă o dată în partida decisivă pentru campioana Europei, dar pierdea cu 0-4 în faţa colecţiei de fotbalişti-bijuterie adunate de Berlusconi. Cupa câştigată de clubul milanez în 1989 a fost primul titlu uriaş din epoca Berlusconi la Milan. Iată, s-au împlinit 30 de ani de la finala necâştigătoare de la Barcelona. Ne înving cu 4-0 formidabilele staruri strânse la Milan. Dar să nu uităm că, în semifinală, Milan surclasase cu 5-0 giganticul Real Madrid, iar în finala din 1994 cucerise iar Cupa Campionilor Europei, zdrobind cu 4-0 Barca. În finala cu Steaua din 1989, în echipa Milanului jucau Maldini - de 5 ori câştigător al Cupei Campionilor, Van Basten - de 3 ori câştigător al Balonului de aur, Baresi - celebrul fundaş al lumii. În anul finalei cu Steaua, Milan avea în formaţie tot podiumul Balonului de Aur. Pe prima treaptă - Van Basten, pe locurile 2 şi 3 ale topului de aur tot milanezi: Ruud Gullit şi Rikijard. Dar tricolorii nu plecau privirea în clasamentul celor mai importanţi marcatori în CCE. După Van Basten, urmau Lăcătuş şi Hagi, pe locurile 6-9 se situa şi Ilie Dumitrescu. Tăvălugul fotbaliştilor uriaşi ai Milanului nu putea fi stăvilit de nimeni, nici Steaua n-a reuşit. Dar despre stelişti s-a vorbit de bine. Galliani, un factotum la Milan, a povestit că România era atât de săracă, încât a refuzat biletele rezervate la finală, aşa că la derbiul cu milanezii au asistat o sută de mii de italieni şi spanioli.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de