Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De la 1 iulie a fost lansată pe ansamblul UE aşa-numita liberalizare integrală a pieţei energiei, pe care preşedintele Comisiei de la Bruxelles, dl Barroso, s-ar părea că intenţionează chiar să o ia in serios. Dl Barroso vizează o inaintare către o unificare a pieţelor naţionale, acum separate, in domeniul energetic, ca o condiţie a dezvoltării unei politici comune in domeniu, care acum lipseşte.
De la 1 iulie a fost lansată pe ansamblul UE aşa-numita liberalizare integrală a pieţei energiei, pe care preşedintele Comisiei de la Bruxelles, dl Barroso, s-ar părea că intenţionează chiar să o ia in serios. Dl Barroso vizează o inaintare către o unificare a pieţelor naţionale, acum separate, in domeniul energetic, ca o condiţie a dezvoltării unei politici comune in domeniu, care acum lipseşte.
Domnia sa consideră aceasta ca o pe necesitate, in condiţiile dependenţei crescănde de aprovizionările cu petrol şi gaze din exterior (indeosebi cu gaz rusesc) şi o vede realizăndu-se printr-o liberalizare pronunţată a pieţei. Vectorul ar urma să-l constituie separarea activităţilor de producţie de activitatea de transport şi distribuţie, ceea ce ar permite o mai mare deschidere a fiecărei pieţe naţionale pentru furnizorii de pe alte pieţe, precum şi o formare a preţurilor in regim concurenţial.
Aceste reforme ar insemna insă o dezmembrare a actualelor mari companii din sectorul energetic al principalelor ţări UE, care sunt toate organizate pe principiul integrării verticale, reprezentănd practic nişte monopoluri naţionale puternice, cu decizie exclusivă in stabilirea preţurilor pentru consumatori, căci ele deţin şi producţia, şi importul, şi transportul, şi practic şi distribuţia energiei.
Natural, marii oponenţi la intenţiile preşedintelui Barroso sunt chiar aceste monopoluri: giganţii germani E.ON şi RWE, coloşii francezi EDF şi Gaz de France, dar şi companiile "surori" de prin Belgia sau Marea Britanie, care argumentează, nu fără temei, că, tocmai prin forţa lor actuală şi caracterul integrat al structurii lor - ce ar fi puse in pericol de o dezmembrare decisă prin reglementări - , ele reuşesc să fie parteneri cu un cuvănt de spus ai unor furnizori externi care constituie monopoluri get-beget, cum sunt companiile controlate de statele lor de baştină, ca Sonatrach-ul algerian sau Gazprom-ul rusesc, care, in plus, n-au absolut nici o intenţie să se "dezintegreze" pentru o prezumtivă şi presupus benefică liberalizare. După cum arată lucrurile pănă acum, orice ţări ca Germania sau Franţa nu vor consimţi niciodată la cedarea controlului lor naţional asupra propriilor sisteme energetice, a căror cheie o constituie companiile naţionale integrate, indiferent dacă au capital public sau privat autohton.
S-ar părea că bătălia a fost deja căştigată de monopoluri, intrucăt, la insistenţele dlui Sarkozy, noul tratat constituţional al UE nu va include, pentru prima dată după 50 de ani de la infiinţarea Comunităţii Europene, principiul "liberei concurenţe", ca unul din obiectivele principale ale organizaţiei şi pieţei pe care aceasta o reprezintă.
Este insă de remarcat că, in timp ce mai-marii Europei se infruntă aprig in chestiune, proiectele Comisiei de la Bruxelles sunt experimentate prin impunere directă, ca pe cobai, in Romănia. La presiune externă, sistemul integrat de sub egida fostului RENEL a fost dezmembrat şi ceea ce a rezultat mai rentabil din separare (respectiv distibuţia) a fost văndut la străini. Piaţa a fost liberalizată. Şi liberalizarea se rezumă la faptul că intermediarii preiau energia produsă ieftin (hidro şi nucleară), vănzănd-o scump la consumatori mari, in timp ce consumatorilor mici, indeosebi celor casnici, nu le rămăne decăt să cumpere energie produsă scump in termocentralele neperformante.
Consumatorii din ţările vest-europene ar trebui să ia aminte la rezultatele experimentului din Romănia, intrucăt, dacă ceea ce se derulează in Romănia eventual se şi generalizează, dezastrul ar urma să-i atingă şi pe ei: tarife mereu mai mari, pierderea controlului naţional asupra "cheii energetice, cezuri mereu mai frecvente in siguranţa şi continuitatea aprovizionării".
