x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Exporturile care nu aduc fericirea (II)

0
Autor: Ilie Serbanescu 17 Feb 2015 - 15:14


Statisticile însele aruncă în aer şi gogoriţa că multinaţionalele implicate în export contribuie substanţial la ocuparea forţei de muncă. Este vorba în fapt de o contribuţie de numai 8% din locurile de muncă din România. Derizoriu!

Se poate înţelege lesne de ce din creşterea economică din ultimii ani – pusă integral de însăşi statistica oficială pe seama exporturilor – forţa de muncă din România nu s-a ales mai cu nimic, fiind doar izvor de tam-tam propagandistic pentru guvern şi pentru tandemul FMI/CE care patronează programul de aservire economică externă a ţării. Chiar dacă este reală, creşterea economică generată de exporturile multinaţionalelor implicate în România nu poate aduce ceva semnificativ forţei de muncă, fie pentru că în sine are un conţinut slab de valoare adăugată (fiind rezultatul doar al exploatării salariilor mici), fie, în situaţia în care exporturile includ totuşi produse (de pildă a automobile) cu valoare adăugată mai ridicată, pentru că aceasta are o structură dezechilibrată, cu o componentă disproporţionată de profit în defavoarea componentei de compensare a salariaţilor. Mai precis, în cazul creşterii economice, adică al unei valori adăugate în plus, forţa de muncă ia puţin (şi nu se alege mai cu nimic), iar capitalul ia şi mai mult! Si, din cauza externalizării profitului înaintea fiscalizării, nici statul nu ia nimic în plus.

Un soi de cerc vicios a fost deja instaurat. Cu cât capitalul străin devine mai implicat în economie şi generează comparativ mai multă creştere economică decât cel românesc, mai ales pe direcţia de exporturi, cu atât nivelul de trai relativ se deteriorează şi decalajele de dezvoltare dimpotrivă se accentuează faţă de ţările din care provine capitalul străin. Explicaţia este simplă. Cauza o constituie salariile mici şi externalizarea profiturilor înainte de fiscalizare. Profiturile sunt făcute din exploatarea salariilor mici şi nu din imputuri tehnologice (promovate în mod firesc doar acolo unde ar înlocui forţă de muncă scumpă, dar excluse acolo unde exită salarii mici), în timp ce corecţiile ce ar putea veni indirect prin stat sunt împiedicate de evaziunea impozitării profiturilor. Această evaziune, practicată masiv de multinaţionale prin ascunderea profiturilor în reţeaua internaţională de producţie şi comercializare a firmelor, dă lovitura de graţie şi închide cercul.

Nu este de mirare că după o perioadă de contribuţie prin expansiune la creşterea economică statistică, cercul se închide şi din acest punct de vedere. După ce câţiva ani n-a contribuit de fapt mai cu nimic la îmbunătăţirea pe plan real a nivelului de trai al forţei de muncă, expansiunea exporturilor multinaţionalelor îşi încheie cu 2014 şi contribuţia la creşterea economică statistică. Vezi datele Institutului Naţional de Statistică!

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de