x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Expus de mic la muzică

0
Autor: Tudor Octavian 09 Iun 2010 - 00:00
Într-un film biografic, marele tenor Alfredo Kraus spune că "a fost expus de mic, în familie, la muzică", fapt care i-a marcat pentru totdeauna existenţa. A fi fost "expus", ca la un tratament cu ultraviolete, la muzică, la cultură, la educaţie, la civilizaţie - iată definiţia care-mi lipsea, ca să pot înţelege devenirea unor oameni, dar şi eşecul multora.
Într-un fel sau altul, toţi cei care au dobândit notorietate într-o lucrare majoră a minţii au avut şansa unei "expuneri". Unii nici nu şi-au dat seama că au fost "expuşi". Au asimilat momentul sau perioada fără să-i bănuiască însemnătatea.

Alfredo Kraus e considerat muzicianul cu cea mai complexă cunoaştere a procesului de perfecţionare a vocii. Bucurându-se încă de foarte devreme de acest statut profesional - statutul magistrului, al interpretului cu o perfectă cunoaştere a sinelui muzical -, a fost toată viaţa preocupat de miracolul formării unui talent. Concluzia la care a ajuns e aceea formulată mai sus: este important, este esenţial să fi fost "expus" de mic sau măcar într-o împrejurare favorizantă la muzică. Este, de asemenea, vital să rămâi tot timpul expus la emanaţiile pozitive ale unui mediu muzical. Multe vieţi de artist par a dovedi, dacă nu contrariul, măcar excepţiile de la regulă. Cum ar fi bunăoară poveştile despre copiii săraci, lipsiţi de orice "expunere" artistică până la o vârstă, când alţii sunt deja artişti. Dar care recuperează printr-un efort ţinând de magia destinului, adică la graniţa cu inexplicabilul.

Citite însă cum trebuie, cu luciditatea care aduce în faţă adevărul, realizăm din aceste mărturisiri târzii că toţi oamenii de seamă au beneficiat de o seamă de "expuneri" profesionale oportune. Doar că nu au făcut caz de ele.
Scânteia face adesea ceea ce nu face în multe cazuri focul. Unii, se spune, se nasc cu talent la învăţarea limbilor străine. Nu-i rău nici dacă poţi să te recunoşti - ca mine, de exemplu - fără talent la una sau mai multe limbi străine. Ca să nu mai pierzi vremea, luptându-te cu ele, fără un folos sesizabil. Când i-am vorbit însă unui profesor despre faptul că o "expunere" îndelungată la limba engleză mi-a probat doar absenţa talentului şi atât, dânsul a venit cu un răspuns care mi-a mai temperat complexele: englezii nu vorbesc toţi engleza, fiindcă ar avea toţi talent, ci pentru că au fost "expuşi" de când s-au născut la vorbirea şi la felul de a fi englezeşti.

În foarte multe profesii şi arte nu poţi spera la performanţă decât dacă eşti expus de mic. Unii sunt expuşi chiar din clipa în care se nasc. Numărul familiilor care conştientizează expunerea naturală, neforţată a copiilor la un climat de performanţă e într-o creştere semnificativă. Doar că expunerea de mic la un computer s-ar putea dovedi nesănătoasă, pe când expunerea la muzică e garantat sănătoasă.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de