x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Extraordinara viata a piratului din Insula Schimbarii, de el insusi povestita unor ziaristi ticalosi

0
Autor: Adrian Năstase 01 Dec 2005 - 00:00

La un moment dat, intr-o toamna ruginie - chiar si in largul marii - , piratul Ha s-a saturat de toate astea si s-a hotarat sa devina un print al uscatului. A ales o insula mare si a cucerit-o intr-o noapte, cu tunurile de pe caravela, in vreme ce privea triumfator de la bord, tinand pe umar papagalul lui preferat, Automoto.

Aceasta e povestea lui Ha, piratul de pe caravela Alianzza. Se petrece candva demult, undeva in marile indepartate ale Extremului Orient. Ani in sir, decenii la rand, Ha a rascolit marile in cautare de aur si femei frumoase. Din cand in cand se distra luand de la bogati si dand la prieteni, pana cand prietenii deveneau la randul lor bogati si erau numai buni pentru un atac pe nepusa masa.
Alteori isi calma plictiseala incercand sa otraveasca pestii vagabonzi din Oceanul Asfaltic sau daramand la nimereala tarabele negustorilor din porturi. Guvernatorii insulelor atacate au incercat in fel si chip sa-i vina de hac. Dar toate flotele pe care le-a intalnit piratul au disparut fara urma.

La un moment dat, intr-o toamna ruginie - chiar si in largul marii - , piratul Ha s-a saturat de toate astea si s-a hotarat sa devina un print al uscatului. A ales o insula mare si a cucerit-o intr-o noapte, cu tunurile de pe caravela, in vreme ce privea triumfator de la bord, tinand pe umar papagalul lui preferat, Automoto. Apoi a pus piciorul pe uscat si si-a botezat noua resedinta Insula Schimbarii.

Era un pamant manos. Piratul se pricepea sa aleaga. Traiau acolo zeci de specii: licurici, muste, fluturasi, pui-santinela, rechini, crocodili, dinozauri. Tot ceea ce Ha, zapacit de harmalaie, avea sa ajunga sa numeasca, nu dupa mult timp, "sistemul oriental ticalosit". Singurul animal domestic era leul, o specie aparte de leu care devenea tot mai mic si mai costeliv cu fiecare anotimp care trecea.

Pe insula traiau, fireste, si oameni, impartiti in mai multe triburi. In stanga, usor de recunoscut dupa hainele albastre, era tribul Dau-Dau. In dreapta traiau cei din tribul Iau-Iau, cu fetele vopsite in portocaliu, care s-au si aliat cu piratul. Ascunsi in munti, desi nu-i cauta nimeni, erau cei din tribul Hau-Hau, care nu voiau straini pe insula. Cei mai numerosi si mai vechi se asezasera chiar in centru: tribul N-au-N-au si tagma negustorilor care, in vremea din urma, a devenit tribul Stau-Stau, alaturi de tribul cel mai mic: Nem-Nem. (Se pare ca piratul Ha insusi provenea de pe insula, dintr-un trib din munti, Bem-Bem, dar el nu a recunoscut asta niciodata.)

Imediat dupa debarcare l-a numit pe papagalul Automoto prim-ministru. Credea ca stie ce face pentru ca pasarea, asemenea intregii ei specii, repeta intr-una tot ce spunea stapanul, fara sa-i iasa din cuvant. Dupa o vreme insa, inconjurat de atatia dregatori, Automoto a inceput sa repete si vorbele altora. Asa se face ca, din timp in timp, Ha era obligat sa-l aduca la ordine pe prim-ministru, smulgandu-i cate o pana din coada, dandu-i bobarnace peste cioc sau spunand prietenilor sa nu-i mai dea telefoane.

Viata pe Insula Schimbarii s-a dovedit repede monotona si Ha a incercat tot felul de lucruri noi ca sa-si umple timpul. In fiecare seara compunea scrisori lungi pentru mai-marii lumii, propunandu-le axe, una mai avantajoasa decat alta. Nu-i raspundea niciodata nimeni, motiv pentru care, dupa un timp, a ajuns sa creada ca insula lui e singura locuita si ca dincolo de orizont nu se mai afla nimeni. Motiv pentru care a interzis exporturile, declarandu-le absurde. Pe urma a micsorat toate taxele, dar le-a triplat numarul, numai ca sa vada cum se descurca Automoto. Cum lucrurile continuau, in mod sfidator, sa mai functioneze, a decis ca taxele devin secret de stat - si ca numar, si ca valoare - , dar ca ele trebuie platite intocmai si la timp. Cand plictiseala atingea apogeul, Ha ii indemna pe piratii lui sa repete cucerirea insulei, ca sa mai traiasca o data cea mai frumoasa zi din viata lui. Dar oamenii refuzau speriati, pentru ca efectul de surpriza trecuse si triburile dumirite i-ar fi aruncat, de data asta, inapoi in ocean. Atunci, batranul pirat se retragea la hanul lui preferat, la hangita lui preferata, care incerca, in continuare, sa puna cocosul ei in locul papagalului Automoto. Acolo dansa toata noaptea, izbind cu palmele dusumeaua in ritmurile muzicantilor. Se simtea tot mai singur.

P.S.: Orice asemanare cu persoane din realitate este pur intamplatoare.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   insula

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de