Extratereştrii

În una dintre dimineţile săptămânii care tocmai a trecut, în timp ce afară toamna îşi scutura nucii, apar la televizor şase ofiţeri americani în rezervă şi susţin, într-o conferinţă de presă, că extratereştrii există! Domnilor, de când aşteptam această declaraţie! De copil. Încercam să-mi imaginez ziua aceea când omenirea avea să afle că ei sunt printre noi şi fredonam „tema muzicală" a filmului „Întâlnire de gradul trei". Nici nu mi-ar fi trecut prin minte că peste ani voi primi vestea căscând alene, cu un papuc verde (culmea, măcar culoarea lui ar fi trebuit să mă trezească la realitatea... extraterestră) în mână.

Abia când am schimbat, cu un gest mecanic, pe alt post tv, pe care se desfăşura Lady Gaga, am realizat că melodia e din „alt film", că n-am primit vestea cum trebuia. Că ea, vestea, este aceea pe care am aşteptat-o atât timp, că este subiectul preferat al domnului Bacalu, că... Dau înapoi la ştiri. Mai prind doar mărturia colonelului Charles Halt care spune că a ascultat declaraţii dintre cele mai curioase ale soldaţilor pe care îi trimitea să verifice activitatea OZN-urilor: „Au spus că nava era triunghiulară, cu laturile de trei metri...". Prea târziu, domnule colonel, prea târziu. Lumea are atât de multe probleme... „Sunt dezvăluiri care au dovedit, în primul rând, că nu suntem singuri în Univers", se spune pe un ton ferm la televizor. Pe la ferestre se aud ecouri de miting, iar toamna târzie îşi scutură nucii. Nu suntem singuri în Univers? Măcar acolo.